Versuri corectate și adnotate
Spune-mi ce este viața omuluiDoar un abur ce se arată un picAjută-mă să-mi număr bine zilelePână nu vine al meu sfârșit./: Bucură-te tinere în tinerețea taUmblă pe căile alese de inima taDar să știi că într-o zi te va chemaDumnezeu la judecata Sa :/Dar să știi că într-o zi te va chemaDumnezeu la judecata Sa
Doamne, viața omuluiE ca floarea câmpului,Floarea se usucă-n soareȘi omul de supărare,Pe om Ai pus griji și dor,Pe floare soare și nor,La om i-Ai dat grija vieții,La flori roua dimineții.Doamne, când pui viață-n om,Dă-i și dragoste și dor,Să-i pui și noroc un picSă nu fie amărât,Cin’ se naște norocosDrumul vieții e frumos,Dar cine noroc nu … Citește mai mult
Tot așa gândea omulC-a trăi cât pământulȘi-a face ce-i e gândul,C-a face ziduri de piatrăȘi n-a muri niciodată.Dar viața omuluiÎi ca floarea câmpuluiAstăzi este, mâine nu-i,Că viața omuluiAstăzi este, mâine nu-i.
Verde-i frunza codrului,Grea îi viața omului,Tot un dus, tot un venit,Niciodată liniștit,Un ochi doarme, altu-i treaz,Tot un bine și-un necaz.Verde-i frunza codrului,Scurtă-i viața omuluiCu amar și greutăți,Numai nu-i la fel la toți,Nu-i la fel și nici o dată,Duce-o viață zbuciumată.Verde-i frunza codrului,Așa-i viața omului,Că nu poate duce-n spateTraista plină de păcateCă-s prea multe și-s prea … Citește mai mult
Prima strofăFrunzuliță verde, verde-a bobuluiDoamne, cum mai trece, viața omului /x2. Refren 1Trece, trece repejor, ca o pasăre în zborDoamne, cum mai trece, viața omului. A doua strofăAm lucrat, am strâns, acuma-mi de toateNimic nu-mi mai trebuie, decât sănătate /x2. Refren 2Am copii și am avere, ce folos că n-am putereDoamne, cum mai trece, omul … Citește mai mult
Viața omului ce-i? Totuși cu miile potViața să-i judece; ce și cum făptuit-a.Și mai puțin un poem e; totuși cu miile-l gustă,Cu miile-l critică. Scrie poeme, trăiește!
Dragă-i viața omuluiÎn mijlocul câmpului,În mirosul florilor,Când bea apă din izvor,La umbra zăvoiului,La-nfrunzitul crângului,Când răsare soarele,Când vede mioarele.Cui nu-i este dragă viațaCând se scoală dimineațaSă ia rouă de pe floriȘi să dea pe ochișori,Cui nu-i plac horileSă-nvârtească fetele,Cui nu-i place sus pe gruiȘi să aibă rostul lui?!Dragă-i viața omuluiCând vine la casa lui,El vine-acasă cu … Citește mai mult
Omul în lume-i ca și iarba,Trăiește mai mult cu vorba,Pe iarbă-o pasc oileȘi pe om nevoile.Iarbă-o fost și mai rămâneNumai omul nu-i ca mâine,Pe iarbă-o pasc viteleȘi pe om gândurile.Primăvara când soseșteIarba iară înverzește,Dar omul de-mbătrâneșteÎn veci nu-ntinerește,C-așa-i viața omuluiAstăzi este, mâine nu-i.
Omul în lume-i ca și-o floareÎnflorește și-apoi moare,Pe flori le rup feteleȘi pe om păcatele!Florile în sărbătoriLe port fete-n cingători,Iar flăcăi la pălărie,Viața-i scurtă nu se știe!De cum dăm în primăvarăFlorile-mbobocesc iarăPrin livezi și prin fâneață,Omul-i trecător prin viață!C-așa-i omul trecătorCum îi cerul plin de norBate vântu-i risipește,Omul-n veci nu-ntinerește,C-așa-i viața omuluiAstăzi este, mâine nu-i!
Omule cu suflet bun,Ce stai singurel pe drum,Of, mai omule, călătorule.Ori ți-e dor de tinerețe,C-ai ajuns la bătrânețe,Of, mai omule, călătorule.Frunza-ngălbenește, omu-mbătrânește,Când e în putere, strânge la avere.C-așa-i viața lui, viața omului,Frunza pleacă-n vânt, omul în pământ.Viața-ntreagă ai muncit,Ai strâns și-ai agonisit,Of, mai omule, călătorule.Ți-ai făcut nopțile zile,Dar nu iei nimic cu tine,Of, mai omule, … Citește mai mult