Exil

Emil Botta – Scut

de

Iubirea mă apără,de aceea portfruntea sus, în exil printre oameni.Când ziua decade și când, spre apus,cumpăna liniștită se-nclină,o, atuncea, de sus,primesc o tristețe senină.Ochii mei în extaz rătăcescspre adâncul fântânii unde stelele scapără.O, de al stelelor dor mă topescși m-aș duce la ele,dar Iubirea mă apără.Cu graiuri nebune mă cheamă,în lunci, cântătoare Undine.Și când să … Citește mai mult

Giorgios Seferis – Casa de Lângă Mare

de

Casele pe care le aveam mi le-au luat.Războaie, distrugeri, exiluri… Se întâmplasenefaști să fie anii.Uneori țintașul găsește pasărea-n aer,uneori n-o găsește. A fost vânătoareabună în anii mei: pe mulți i-au atins alicele,ceilalți se zbat și înnebunesc în adăposturi.Nu-mi mai vorbi de privighetoare, de ciocârlie,de micuța codobatură care scrie cu coadacifre grațioase-n lumină.Eu nu știu mare … Citește mai mult

Eugenio Montale – Motete II (2)

de

Brumă pe geam: unițimereu, mereu în alte părțibolnavii: și pe meselungile solilocvii în cărți.A fost exilul tău. Și cugetși la al meu, la dimineața linăcând printre stânci auzisem pârâindbomba cea balerină.Lung au ținut noptaticele jocuribengale: precum într-o sărbătoare.Trecu aripa aspră, ți-a adiat pe mână,dar cartea ta nu-i asta: e-o eroare.

Giorgios Seferis – 7 – Vântul Sudului

de

Malul oceanului se amestecă cu o zonă montană.Din stânga noastră, vântul de sud suflă și ne înnebunește,genul de vânt care împrăștie oasele din carnea lor.Casa noastră printre pini și roșii.Ferestre mari. Mese maripentru a vă scrie scrisorile pe care le-am scrisacum atât de multe luni, scăpându-leîn spațiul dintre noi, pentru a îl umple.Steaua zorilor, când … Citește mai mult

Eugeniu Speranţia – Pe Celălalt Mal

de

Singur, exilat pe celălalt mal,Rătăcești pe culmi necunoscuteÎn privelişti neîntinate de banal,Neştiute, negândite, necrezute.Unde aerul nerespirat vreodată,Transparent ca diamantul pur,Conturează stânca neumblatăCu tăios şi îngheţat contur.Unde plante nouă, miros nouÎnvestesc cu farmec nou pădurea;Unde spaţiul răsună de-un ecouAltfel ca ecoul de pe-aiurea.Şi-alergând cuceritor pe-o caleCe-o despică vigurosu-ţi pas,Plângi pe regii-ncătuşaţi în zaleCe pe malul celălalt … Citește mai mult

Giorgios Seferis – Vântul Sudului

de

Malul oceanului se amestecă cu o zonă montană.Din stânga noastră, vântul de sud suflă și ne înnebunește,genul de vânt care împrăștie oasele din carnea lor.Casa noastră printre pini și roșii.Ferestre mari. Mese maripentru a vă scrie scrisorile pe care le-am scrisacum atât de multe luni, scăpându-leîn spațiul dintre noi, pentru a îl umple.Steaua zorilor, când … Citește mai mult

Octavian Goga – Fără Țară

de

Fără țară.Eu sunt un om fără de țară,Un strop de foc purtat de vânt,Un rob răzleț scăpat din fiară,Cel mai sărac de pe pământ.Eu sunt un mag de legea nouă,Un biet nebun, orbit de-o stea,Ce-am rătăcit să v-aduc vouăPoveștile din țara mea.Eu sunt o lacrimă târzieDin plânsul unei mii de ani,Sunt visul care reînvieLa vetrele … Citește mai mult

Giorgios Seferis – Ultima Stație

de

Sunt puține nopți cu lună care îmi plac.Alfabetul astrelor pe care le silabiseștidupă truda zilei încheiateaflându-i noi sensuri și alte speranțe,mai clar îl poți citi.Acum, când stau nemișcat și numărcele câteva luni rămase în memorie,insule, culoarea tristei Fecioare, târziu în noaptelumina lunii aruncă peste civilizațiile din nordpeste străzi tulburi, râuri și oamenio grea somnolență.Însă, noaptea … Citește mai mult

Osip Mandelstam – Fragmente Din Versurile Nimicite

de

În an treizeci și unu de la naștere de veacEu m-am întors, ba nu – citește: cu forțaAm fost întors în Moscova budistă.Dar până atunci totuși am reușit să vădBiblicul acoperământ al bogatului AraratȘi două sute de zile petrecui în țara sâmbetei,Care Armenia se cheamă din vechime.De vrei să bei, acolo există apăDin izvorul kurzilor, … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Ultimele Coruri Pentru Tărâmul Făgăduinței – 1

de

Alipite zilei de aziCele trecuteZile ce vor veni.Prin ani și secoleÎn fiece clipă surprizaDe a fi încă în viață,Viul care curge mereu la fel,Ofrandă și pedeapsă fără vesteÎn vertijul neîntreruptDe schimbări a pustiu.Așa și soarta noastrăCălătoria ce continuăÎntr-o străfulgerareDezgropând, inventândDe la cap la fund timpul,Exilat ca și alțiiCare au fost, care sunt, care vor fi.