Scrisoare.
Către Fănuș Neagu.
Așa după cum știi, vere Fănușe,
lăsatu-m-am rătăcitor prin lume,
că prea eram sătul de cele glume
cu drum închis din gușe spre căpușe.
Destinul călărind, un cal în spume
cu gura sângerată în zăbale,
nici un dement nu mi-a mai scos în cale,
să vrea pe toți și „prețios” să ne îndrume.
Dar singur sunt, și măcinat de jale,
eu, cel sătul de-atâtea „indicații”
prea umilit de-atâtea osanale,.
mă simt acum, în ceasul judecății,
cocoș de armă rupt, cu fruntea-n poale.
Mor, otrăvit de gustul libertății.
Paris, 31 martie 1984.
P. S.
Că nimeni nu-i profet în țara lui,
se știe; însă nu-i nici un secret,
că nu orice fugit, așa… hai-hui,
s-a și trezit, cum a ajuns, profet.
Paul Sava – Lacrimi Uscate
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de deziluzie și singurătate în exil, adresate lui Fănuș Neagu. Vorbitorul se simte otrăvit de libertate și regretă pierderea identității și a valorilor.