Superba mea durere,
Atrocele meu nimb,
Voi, remușcări – refugiu pe care nu-l pot cere –
Refuz, exil, tăcere,
Blam – înfierând ofensa absenței adultere,
Nu șovăi să vă schimb
Pe blidele-austere
Și pernele domesticului limb.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o durere profundă și remușcări, un sentiment de exil interior și o acceptare stoică a suferinței. Vorbitorul pare să găsească un refugiu paradoxal în aceste emoții negative, refuzând consolare convențională.