De chinu-absenței cruță-i pe alții, Domn al firii!
Mi-am petrecut viața în jalea despărțirii.
Străin în a mea țară, sărac și-ngândurat,
trăiesc în deznădejde și-n brațele mâhnirii.
Unde să merg? Povestea cea crudă-a inimii
cui pot s-o spun? Dreptate nu este-n legea Firii?
De unde-mi vine-atâta durere? Fui născut
să-ndur mereu exilul din Patria Iubirii?
De mine-nduioșată, de jalea pătimirii,
plângând, privighetoarea răspunse tânguirii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a absenței și a despărțirii, sentimentul de exil și căutarea zadarnică a dreptății. Naratorul se simte străin și îndurerat, căutând alinare în fața suferinței.