Ion Caraion - Crepusculară
Nu ugere, dar poți ca să-i asameni / cu niște scorburi palide de rouă, / … →
Nu ugere, dar poți ca să-i asameni / cu niște scorburi palide de rouă, / … →
Luna desenează brațe. Iepurii și câinii / împart botanica odată cu părul iubitelor. / Ascensoarele … →
Căldura nu mai poate în pernele cu fulgi / și iese-n strada goală. Asfaltu-i plin … →
Pe marginea tavanului stau cercevelele. / Pe marginea cercevelelor, stau perdelele. / Și-așa se-mpiedică priveliștea … →
În beciul cu morții, Ion e frumos. / Întins gol pe piatră, c-un fraged surâs. … →
Ce răzbunat e cerul ăsta gri, / Iar tu cum taci şi-mi hărţuieşti dureri; / … →
Craii de Curtea-Veche / s-au rătăcit în burg. / Se-nfiripaseră-n amurg / din praf de … →
Afară cu zăpada din orașul cu miasme! / De străzi boarea fructelor meargă. / Risipiți … →
S-a-nserat.. / Nu se mai vede pe covoare / Nici o floare.. / În bogatele-ți … →
Orașele de la marginea pământului, vechi / n-au blocuri, nici oameni pe asfalt / sub … →