Versuri corectate și adnotate
Flăcările păgâne ard în noapteTotul este al meuȚărâna mea neagră, eu sângerez lumină (?)Totul este al meuȘtiu că timpul meu va veni curândTotul este al meuMile de oase șed pe pământEste totul al meu.În memoria căldurii te-ai c*** pe mine?Sunt noul cadavru palind sub copacul umbrosNu îmi poți da ceea ce îmi trebuie.Ciugulind cruste cu … Citește mai mult
Ploaia-ncruntată privește cruciș.Iar dupăgrilaj-sumar anturaj-ale firelor de fierperine.Și peelese sprijină lejerpicioarelerăsăritelor stele.Dar pieireafelinarelor,țărilorîn coroane de gaz lampantpentru ochifăcu mai durerosbuchetul prostituatelor cu mers clătinatce înde ele nu-și ascundgând dușmănos.Și e sinistru-nglumița luiînțepătorul râset beteag-din galbene rozeotrăvitoarese răspândi-crescu-nzig-zag.Să urmăreascălarmăși dramăplăcut i-i ochiului:sclav crucilorindiferent-tihnit-suferind,coșciugelesordidelor lupanarezorii le-aruncă-n glastrăcu flăcări mistuitoare.
Eu sunt ca un sălbatec, prăpăstios castel,Din care cavalerul e dus în cruciadă.Se năruie clădirea și stâlpii stau să cadă,Și-au prins rugină roibă lăcățile de-oțel.Ah, surlele sonore din zilele de pradă!.S-a ros desenul sumbru pe vechi tapițeriiȘi-au devenit postume chitarele truvere.Prin bolți, ruina-și cântă fatalul „miserere”.Și nu mai ies la geamuri virginele zglobii.Ah, nopțile nebune … Citește mai mult
Vor apărea profeții, înnoitorii oamenii viitorului,toți cei falși vor ajunge profeți și multă lumeîi va urma când, murdari și cu ochii sticlind de lăcomie,vorbind mereu în numele altora vor reclama putereapentru ei și le veți da-o, căci veți fi obosiți, somnulpătrunde în agitația cetăților voastre și o culoareindefinită marchează putrefacția vârstei.Așteptați,urmăriți cu aviditate marile publicații … Citește mai mult
Cuvintele sunt pline de noroi,Cum sunt copitele de cai plugari,Nu mai ajunge sensul pân’ la noi,Copiii adevărului sunt rari.Pe-o parte-a lui, veacul e-o mortăciune,Prin flori lumina trecerii trecu,Nu e conștiință cea care nu spuneDecât un da și niciodată nu.Nu-și mai găsesc în viață nicio caleCei ce lumina o privesc urât,Chiar dacă munții par nămolul moalePurtat … Citește mai mult
Nu mai sunt decât o avarie:eczema, tumoarea ochiului stâng,varicela în locul gâtului,apoplexia în momentul sărutului.Nu mai sunt decât o mâzgâleală:diftongul redus la tăcere,cuvântul care nu vrea să traducătandrețea lucrurilor,o biblie interzisă adulților.Nu mai sunt decât acest domn senilce se consumăfără să simtă nevoia de-a fi.
Mă întreb dacă ai văzut vreodată cerulȘi ai simțit această greutate asupra ochilor deschișiNoua senzație a morțiiFlori din carne visează să înfloreascăIluminareNoua senzație a morțiiDansăm moartea de piatră goi lângă coastăAud cântecul șoselei pentru totdeaunaIluminareNoua senzație a morțiiGol este acest mormânt.Așează carnea asta să se iroseascăLasă bucățile să cadă unde potInsecte se joacă jocurile lor … Citește mai mult
Strada se prăbuși ca o sifilitică.Râul – voluptate, salivare, pretinsă urâțenie.Lăsându-și lenjeria pân-la ultima frunzăGrădinile s-au tolănit destrăbălate-n iunie.De cum ieșii în stradă,cartierul arsca pe-o roșcată perucă mi-l apăsai pe cap.Oamenii sunt înspăimântați – în gura meamișcă din piciorușe un țipăt nerumegat.Dar nu voi fi judecat, nu voi fi lătrat –ca unui proroc, flori mi-or … Citește mai mult