Luna desenează brațe. Iepurii și câinii
împart botanica odată cu părul iubitelor.
Ascensoarele albe – case albe – fete albe
ca-n logodnele pâinii din antologia cuțitelor.
Coclește sărutul. Se-neacă bazinele.
În cămașa de noapte a fiecărei femei
înoată o pasăre. Șarpele sumbru
intră luluind între ierburile ei.
La expediția cerbului, negrese linșate pavoazează orașul, dospind fără pâsle sub conici bureți de singurătate, c-o ciuruită licoare de argint umed și vâsle.
Scoici lungi ca o mitră (în semnul sinucigașilor)
înoată prin vegetale necoapte
– și savantul care a cumpărat un tren de pânză
asasinează, asasinează păsările din cămașa de noapte…
Sensul versurilor
Piesa explorează teme întunecate și suprarealiste, folosind imagini puternice și simboluri complexe. Versurile sugerează o lume în descompunere, plină de violență și disperare, unde frumusețea și moartea coexistă.