Daniel Vişan-Dimitriu – Lumini și Umbre

„Lumini și umbre” ar putea să parădescrierea lui Rumi a iubiriicuprinsă-n astrolab, dar legea firiie însăși existența ei. Stelară?Mă-ntreb: au toate stelele lumină?Le paște, oare, -o soartă-atât de sumbrăpe cele care s-au născut în umbrăsă-și plângă neiubirea în surdină?E greu de descifrat cum de apare,se naște, crește peste timp … sau moare,apare-n altă parte și … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Darul Meu

Poate, pentru alţii, darul meu ar fifără vreo valoare, ne-nsemnând nimicîn gândirea celor care nici n-ar ştică e fără seamăn, cât ar fi de mic.Pentru ei, pământul, floarea, mâna mea,stând aşa, întinsă, parcă a cerşit,e-un tablou nevrednic, bun a-l aruncaşi-a uita pe-acela ce l-a dăruit.N-ar putea să vadă cum, în miezul său,aura iubirii se înalţă, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Calea Undelor

Înspre ce se-ndreaptă, unde vor ajunge,Nu pot ști, nu ține de natura lor,Nu pot orizontul vieții a-l străpunge,Căci necunoscută-i calea undelor.Dacă se vor sparge-n stâncile din maluri,Dacă se vor pierde-n clipe de nisip,Nu vor să o știe și se-ndreaptă-n valuriSpre necunoscutul tainei fără chip.Este doar o cale și-o urmează-n undeCare nu se-ntreabă, în frânturi de … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Puntea Amintirilor

Prin gânduri am spre amintiri o punte,Pe care-o trec adeseori zâmbind,Căci ea mă duce-n timpuri ce se-ntindPe ani ce n-ar putea să mă încrunte.Am fost și ieri acolo-n scurt colindȘi am găsit cotlonul vechi de munteÎn care bucuriile mărunteMă fac de-acele locuri să depind.Și să le caut când e frig afară,Când timpul trece greu și … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Vis Rătăcit

Ce faci? Ştiu, ţi-am lipsit. Am fost plecatPrin dimineţi lipsite de culoare,Cu nori mânaţi prin lumea asta mareDe amintiri ce iar s-au răsculat.Şi, agăţat de franjuri stând să cadă,Atent la ce spun ei, nu ce simt eu,M-am transformat un timp în curcubeuTrimis de cer cu ultima zăpadă.Eram de un albastru-sângeriu,Străpuns din loc în loc de … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Singurătatea Zorilor

Ți-am întins o mână,Apoi pe-amândouăȘi-am cerut privirea-ți caldă să rămână,Fără nori de gheață, fără stropi de rouă.M-ai privit, miratăȘi-ai întins, uimită,Mâna care-n visuri, noaptea, mi se-aratăCa de zeitate-n marmură cioplită.Și te-am strâns în mine,Te-am purtat prin sângeSpre un loc în care ție să se-nchineSufletul ce-n viața fără tine plânge.Tu, în pieptu-mi îngerCe-mi veghezi iubirea,Știi că … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Moara Viselor

La moara părăsită de pe râu,Mai vine un bătrân cu o desagăCe poartă-n ea nu boabele de grâu,Ci petice-adunate-o viață-ntreagă.Doar el mai vine, ultimul morarDin vremea-n care pumnul de făinăSe drămuia în traiul prea amarAl celor ce pământului se-nchină.Nu merge moara: pietrele s-au ros,Îmbătrânite-n anii de rotireDin care el, bărbat pe-atunci vânjos,Își amintește marea lui … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Aromele Iernii

Miroase a brad în cabană,e linişte, cald şi plăcut,iar vinul încinge o canăce-l strânge în braţe de lut.Împrăştie-n aer aromece-nlănţuie umbre de bradpe ziduri, în dans de fantomece saltă şi tremură, cad.C-un trosnet, buşteanul din vatrăaruncă scântei împrejur,afara-i un câine şi latră,căci simte cum inima-ţi fur.Cabana din lemn şi din piatrăe caldă şi fără cusur.Daniel … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Murmurul Apelor

Pârâu cu ape limpezi, știi tu, oare,Ce drum s-alegi în viața curgătoare,Ori înspre ce te-ndrepți, ce vei găsiAtunci când apele îți vei opri?Ai gânduri printre stropii tăi de viață,Ai visuri strecurate printr-o ceațăRebelă ca un tremur de pădureAtunci când iarna-i cere s-o îndure?E ca un murmur mersul tău și-mi spuneCă nu știi ce e viața, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Dansând cu Noaptea

Eu, dansând cu noaptea, iată ce-am visatCând, răpus de ziuă, trupul mi-am întinsÎntru-a sa odihnă, pe deplin convinsCă va fi o vreme-n somn abandonat.Îmi purtam un sine înspre necuprins,Renunțând la corpul încă agitatCe-și zbătea odihna-n vis neașteptat,Cu o noapte care-n ceruri s-a aprins.M-a cuprins în brațe tandru, ca și cândMi-ar fi fost iubită și mi-ar … Citește mai mult