Daniel Vişan-Dimitriu – Puterea Întâiului Sărut

Mai cântă-mi la marginea măriiAșa cum doar tu știi s-o faci!Te-aștept când e timpu-nserăriiȘi frunzele-adorm în copaci.Te-aștept când, sub murmur de stele,Se stinge-n suspine un val,Venit ca prin visele meleUn suflet născut în astral.Vreau valul să nu se mai stingă,Să-mi fie un vis îndelungCe poate o noapte să-nvingă,Iar eu, trupul tău, să-l ajung.Să-ți mângâi zulufii-nserăriiȘi … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Ultimul Gând

Se-agită-n furtuna ce fruntea-i înclinăSpre apele reci, spre vârtejul sălbaticCe-aleargă, bezmetic, prin albia plinăȘi mușcă pământul.E iadul acvatic. Privește spre cer și adună putereÎn scurtele clipe când vântul o iartă,Nici timp nu mai are să simtă durereCând crengile-s rupte.Credința-i deșartă. Își simte, de-acum rădăcinile-n apăȘi știe că-i vremea, nu poate să scape,Căci vântul o bate, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Sărutul Neștiut

Iubita mea, cu buzele răniteDe lacomul sărut cu care euAm căutat, în clipele vrăjite,Pierdut, să îţi arăt amorul meu.Mă iartă, vin la tine cu tristețeȘi văd în roșul lor, o vină-a mea,C-am vrut dulceața lor, nu cu blândețe,Ci cu dorința de a te avea.Îţi cer iertare-acum, cu umilință,Căci te iubesc şi-aş vrea să te sărutPe … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Și Ai Doar Umbra Pașilor de Gând

Ai vrea privirea lui s-o simți, s-o vezi,Să te-nfiori când mâinile-i, pe trup,Îți par cântarea vechilor aezi?Ai visuri care-n suflet mai erupÎn zilele și nopțile de mai,Când norii-ți umplu cerul și se rup?Îți vrei, din nou, puterea ce-o aveai?N-o poți avea, căci timpul, rând pe rând,A-ntunecat luminile din Rai.Și ai doar umbra pașilor de gândPe … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Calea Cavalerului

Am fost, preasfinte, într-o cruciadăîn ţări păgâne – cum le ziceţi voi –şi multe trupuri am făcut să cadăîn anii tineri, daţi pe un război.V-am ascultat dorinţele „creştine”şi vorbele cu care ne-aţi minţit,dar ştiu acum şi nu mă pot abţinesă nu vă spun, de răni acoperit,că voi aţi fost şacalii, profitorii,voi, ce aveţi un singur … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Coșmarul Pietrei

În pădurea peste care norii-ncep să se adune,Nicio pasăre nu cântă, nicio frunză nu tresaltă,Doar se simte-o așteptare ca și cum, din cer, o daltăSe apropie de piatra care simte cum apune.Ce va fi apoi, nu știe, gândurile-nfricoșateSunt ca negrul de deasupra, sunt ca frica ce doboarăÎnălțările-n văzduhul celor ce, odinioară,Aripile de speranță le purtau … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Regina Din Regatul Nopții

Neliniștile nopții par să-mi spunăCă-n lumea vie-a gândurilor meleE-un cântec nou, ce curge dinspre steleȘi-mi e adus de razele de Lună.În armonia lui, tresar, măiastre,Senzații noi, în vechiul orologiu,Iar pulsul lui devine un elogiuÎn vers timid, ce urcă înspre astre.Și urcă, urcă, aripile saleAu străluciri de stele, sunt divineȘi par tot Universul să-l înclineSpre cântul … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Trei Fix

E-aproape ora trei și mi-am propus,– chiar de îți va părea puțin ciudat –să vin la tine c-un sărut în pluspe lângă toate câte ți le-am dat.Va fi nu numai dulce, dar și lung,așa, cam cât un vis uitat prin nori,pe care-aș vrea să-l prind și nu-l ajung,căci fuge peste-un arc plin de culori.Și intră … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Visul Din Zori

Regăsește-te-n privirea ce-ți aduce mângâiereȘi în buzele tăcute care nasc înfiorare,Coborând ușor pe umeri într-o caldă adiereCe se pierde ca suspinul unui val pe-un țărm de mare. Vezi în ochii mei seninul și plăcerea din trecut,Visul ce ți-am fost și, încă, îți răsare-n amintireCa un vânt ce te-nfioară când sărutu-i nevăzutÎți învăluie făptura și te-mbată … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Sărutul Moliilor

Când te-nvățam să cânți cuvântulPe struna unui vârf de pană,Credeam că numai eu și vântulPuneam sărutul pe-o icoană.Dar moliile-n încăpereSe ridicau pe aripi muteȘi se-așezau ca o durerePe răni de vers necunoscute.Cei mulți nu știu, dar văd când, roasă,Icoana plânge-n ritmul răniiȘi simte-n ea cum, dureroasă,Cântarea cade în mătănii.Privesc, din cerul meu, ca leulSătul și-n … Citește mai mult