Dacă și azi plouă, aripile-mi strâng
Între firul ierbii și apus de Lună,
Iar când ploaia oful va-nceta să-și spună,
Voi alege calea florilor din crâng.
Dintre ele, poate, am să îmi aleg
Una care poartă zâmbet în petale,
Gânduri în parfumul vieții ideale
Și nectar pe care pot să îl culeg.
De vei fi aceea, voi rămâne-n crâng
Și-ți voi fi un flutur care înțelege
Lacrimile ploii, când nectar culege …
Dacă nu, în ploaie, aripile-mi strâng.
Daniel Vișan-Dimitriu
(18 mai 2022, Vol. “Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și reflecție asupra naturii și a dezamăgirilor. Poetul își caută alinarea în frumusețea florilor, dar este conștient de efemeritatea momentelor de bucurie.