corp

Tapinarii – Îmi Plac Ochii Tăi

de

Îmi plac ochii tăiDar mai mult îmi plac sfârcurile taleȘi poate chiar tălpile taleDar nu cred.Îmi plac pașii tăiDar mai mult îmi plac șoldurile taleȘi poate chiar visele taleDar îmi scapă.Îmi plac sânii tăiDar mai mult îmi plac gândurile taleȘtiu că nu mă creziDar sunt ca niște petale.Și vreau să mă iubeștiChiar dacă-mi plac doar … Citește mai mult

Lucian Avramescu – Intrarea În Grevă a Plămânilor

de

Intrarea în grevă a plămânilor.Respirăm până când ne ia dracuȘi atunci se cheamă că am muritPrimul lucru care-ți sare în ochi este într-adevărGreva plămânilorEi stau de parcă ar pândi ceva, de parcă ar ciuli urechea,Nu mai forțează găicile vesteiApoi inima și celelalte încetează lucrulCa la o carieră de piatrăNici-un ciocan, nici-o bubuitură,Nici-un ecou.Ce se petrece … Citește mai mult

Kabir – O, Sadhu! Purifică-ți Trupul

de

O, Sadhu! Purifică-ți trupul în cel maisimplu fel.Cum e sămânța în arborele banyan,iar în sămânță sunt florile, roadele și umbra,Tot așa și germenul e în trup, iar în acel germene trupul cel nou.Focul, aerul, apa, pământul și eterul:nu poți avea acestea în afara Lui.O, cadiule, o, panditule, ia bine seama:este ceva ce nu se află … Citește mai mult

Kabir – Nu Te Du În Grădina cu Flori IV

de

Nu te du în grădina cu flori! IV.Nu te du în grădina cu flori!O, prietene! Nu te du acolo;În trupul tău e grădina cu flori.Ia-ți locul pe cele o mie de petale ale lotusului,și-acolo privește Frumusețea Nemărginită.(În acest trup de țărână sălășluiește Domnul! De aceea nu fii împotriva trupului; nu contează ce spun cei care … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Suflete de Bătrâni

de

Suflete de bătrâni își au sălașulîn trupuri vechi și obosite.Cât sunt de triste, bietele de ele,ce plictisite de amara viața ce-o duc,cât țin la ea și să n-o piardă se tem,sărmane suflete potrivnice, sfâșiatece-și au sălașul – tragi-comicîn trupuri vechi și măcinate.

Ioan Silvan – Haină Umbră, În Topita Haină

de

Haină umbră, în topita haină.Ştiu prea puţin, nu te cunosc prea bine,divin mister din jur, haină umbră,întunecată-n forme mişcătoareprin trup trecând, învăluind orbirea.Nu pot cu uşurinţă, nici cel puţin răni,fantomelor gândirea, din mintea ce a rămas,în urma întârziatului de ceasprecum privirea.Eu te-am văzut, prin zidul ce-n trup ne despărţea,căci tu pluteai prin vene navigând,dar când … Citește mai mult

Ion Caraion – Ai Pielea Lunecoasă

de

Ai pielea lunecoasă și grea și granulatăși limpede și castă și liberă ca vântulpe care fără hățuri l-a plăsmuit natura.Pe trupul tău mă plimb ca pe-o șopârlătrimisă dimineața c-un ac să-mi desenezeîn sânge, labirintulși sângele țâșneșteînvăluindu-ți solzii de smalțuri, ca o sarece repede se-ncheagă.