Fiecare mișcare e-o durere
Această parte a corpului vociferează și tulbură tot ținutul din jur
Abia mai știi din ce gang ieși, în ce gang intri
Mersul n-are țintă
O amețeală îți duce oasele.. Ai cui
nervi sunt nervii de-acum? A cui mână e mâna care
a-mpietrit? Ale cui oase? Durere = abandon.
Crab calcinat
Și ce copac fără noroc – Și câtă indiferență incontinentă –
Pături de ceață au oxidat salonul
Acele oase mi se par ale mele. S-au înnegrit
Nodurile își destramă unele altora încheieturile
Plouă cu scame și ațe, vagi virgule de fum pică din streșini
de case care n-au fost
Vor fi câteva țipete în plus ori în minus
Vântul poartă hârtii și frunze putrede
Această parte a corpului lipsise
Par o cutie cu fel de fel de semințe care iau foc,
apoi îngheață.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de suferință fizică și emoțională profundă, un sentiment de abandon și decădere. Corpul devine o sursă de durere, iar existența pare lipsită de sens și speranță.