Ai pielea lunecoasă și grea și granulată
și limpede și castă și liberă ca vântul
pe care fără hățuri l-a plăsmuit natura.
Pe trupul tău mă plimb ca pe-o șopârlă
trimisă dimineața c-un ac să-mi deseneze
în sânge, labirintul
și sângele țâșnește
învăluindu-ți solzii de smalțuri, ca o sare
ce repede se-ncheagă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o fascinație intensă și senzuală pentru corpul unei persoane, comparat cu elemente naturale și texturi neobișnuite. Versurile explorează ideea de transformare și conexiune profundă prin intermediul imaginii sângelui și a pielii.