corp

High Five – So Get Up (Română)

de

Deci ridică-te! Mișcă-ți corpul,Mișcă-ți corpul toată noaptea!Deci ridică-te! Mișcați corpul, corpul,Corpul toată noaptea!Deci ridică-te! Mișcă-ți corpul,Mișcă-ți corpul toată noaptea!Ooooo! Oooowww!.Simt că mă înnebunești,Agită-ți, agită-ți corpul, iubito!Duma departe și salvează-mă!Oooo!Fato, vreau să mă urci mai sus!Vezi tu, nu sunt un mincinos,Fato, ești fierbinte ca focul!Oooo!.Simt că mă înnebunești,Agită-ți, agită-ți corpul, iubito!Duma departe și salvează-mă!Oooo!Fato, vreau să … Citește mai mult

Pablo Neruda – Poemul 1 (Trup de Femeie)

de

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,ești asemenea unei lumi, așternută în supunere.Trupul meu aspru, agrest, sapă în tineși face o sămânță să răsară în adâncul pământului.Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,și noaptea m-a doborât cu invazia ei copleșitoare.Să pot supraviețui, te-am pătruns ca o armă,ca o săgeată din arcul … Citește mai mult

Pablo Neruda – Odă Frumuseții Mele

de

Cu inimă pură, cu privirelimpede,te slăvesc, frumusețe,stăvilind sângele meu,pentru ca, unduind, să țâșneascălinia, conturul,pentru catu să-mi pogori în cântecca-ntr-un tărâm de păduri sau de spume:în miresma pământuluisau în muzica mării.Frumoasa mea nudă,la felsunt picioarele tale-arcuitede-o pală străvechede vânt sau de zvonuri,precumsunt urechile talescoici mititeleale splendidei mări americane.La fel sânii tăide împliniți, doldorade lumina vieții,sunt ca … Citește mai mult

Eugenio Montejo – Naufragiul

de

Naufragiul unui trup într-altulîn noaptea lui, rapid, se afundă..– Bulbuci șerpuind din viul străfundpân’ la cuta brodată – cearșaful.Negrele strângeri, țipete-n umbră– pentru-a muri duetul într-unul –se diluează-n lăuntrul obscur,făr-a simți murirea cea sumbră.Siluete-ancorate se-nclinăsub răscruci de furtuni solitare,o lupt-a timpului ce vreme n-are,simțindu-și infinitul mai aproape,dorința gurilor ce devoreazălun-alinând ne’ndestulate ape.Final de naufragiu-n fața … Citește mai mult

Octavio Paz – Scriere cu Cerneală Verde

de

Cerneala verde creează grădini, păduri, pajiști,frunzișuri în care literele cântă,cuvinte care sunt copaci,expresii care sunt constelații înverzite.Lasă-mi cuvintele, dumnezeule alb, să coboare și să te acopereca o ploaie de frunze pe un câmp de zăpadă,ca iedera cățărată pe statuie,ca cerneala de pe această pagină.Brațele, talia, gâtul, sânii,fruntea la fel de pură ca marea,ceafa pădurii prin … Citește mai mult

Ion Caraion – Ai Pielea Lunecoasă

de

Ai pielea lunecoasă și grea și granulatăși limpede și castă și liberă ca vântulpe care fără hățuri l-a plăsmuit natura.Pe trupul tău mă plimb ca pe-o șopârlătrimisă dimineața c-un ac să-mi desenezeîn sânge, labirintulși sângele țâșneșteînvăluindu-ți solzii de smalțuri, ca o sarece repede se-ncheagă.

Ion Caraion – Fiecare Mișcare E-O Durere

de

Fiecare mișcare e-o durereAceastă parte a corpului vociferează și tulbură tot ținutul din jurAbia mai știi din ce gang ieși, în ce gang intriMersul n-are țintăO amețeală îți duce oasele.. Ai cuinervi sunt nervii de-acum? A cui mână e mâna carea-mpietrit? Ale cui oase? Durere = abandon.Crab calcinatȘi ce copac fără noroc – Și câtă … Citește mai mult

Ion Caraion – Trib XXXIX

de

Sânii tăi ca două corăbii cu vinsânii tăi ca doi pui de rechinsânii tăi ca două elogiisânii tăi ca doi munți care bâltâcâie ologiisânii tăi ca două telefoanesânii tăi ca doi mizantropi cu coroanesânii tăi ca două semafoare, ca două prelegerisânii tăi ca doi scai între secerisânii tăi ca două pleoape închisesânii tăi ca doi … Citește mai mult

Ion Barbu – Panteism

de

Vom merge spre fierbintea, frenetica viață,Spre sânul ei puternic, cioplit în dur bazalt,Uitat să fie visul și zborul lui înalt,Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda, impudica Cybela,Pe care flori de fildeș ori umed putregaiÎși înfrățesc de-a valma teluricul lor trai,Și-i vom cuprinde coapsa fecundă, de femelă. Smulgându-ne din cercul puterilor latente,Vieții … Citește mai mult