Nu te du în grădina cu flori! IV.
Nu te du în grădina cu flori!
O, prietene! Nu te du acolo;
În trupul tău e grădina cu flori.
Ia-ți locul pe cele o mie de petale ale lotusului,
și-acolo privește Frumusețea Nemărginită.
(În acest trup de țărână sălășluiește Domnul! De aceea nu fii împotriva trupului; nu contează ce spun cei care predică înfrânări de tot felul, tu nu fii împotriva trupului. Iubește-l, respectă-l, este templul lui Dumnezeu. Chiar dacă e din țărână, Domnul l-a ales să-i fie sălaș. Kabir spune că l-a găsit pe Dumnezeu în sine însuși, după ce l-a căutat prin toate locurile – misère sau splendide. Apoi a privit în sine și El era acolo; acea Frumusețe era deja înăuntru, râzând de toată această căutare zadarnică.)
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa încurajează acceptarea și iubirea de sine, văzând corpul ca pe un templu al divinității. Sugerează că frumusețea și divinitatea se găsesc în interior, nu în exterior.