Versuri corectate și adnotate
În seara aceea bătrânăÎn seara aceea de metal și andiveÎn seara aceea mult peste mânăÎn seara aceea când masiveÎn seara aceea când ți-am spus: din dreptul buzii eUn infinit până-n dreptul tăceriiÎn seara aceea ca o perfuzieÎn seara aceea flaut cicloane holocaust puzderiiÎn seara aceea mormăind a măcelarÎn seara aceea catastrofic lărgindu-se-n susFără hărți fără … Citește mai mult
Târziu și iarnă –mă voi întoarce acasăla frig la singurătate.Prin zidul galben pendula va bate.În cerul ierniipăsări negre vor duce prin lumevești de la noi –întâlnirea la ziua de-apoi.Orașul – cavouzidindu-ne în iarna și veaculîn golul vremilor noiși noi – anonimii eroi.O, plâns bășcăliemereu între Orient – Occident!Fundătura-i o ctitorienici Orient – nici Occident.
Flăcările repară întunericul cu rumeguș de scorburiÎmi duc viața într-o scorbură care se cheamă viațăbuchisind pe-ncetul teoria peșteriiîntre tot felul de pândeîntr-una din încăperile mințiiPlaton se spânzură de câteva ori pe ziCicatricile beznei din loc în locpar negii sau nasturiiunui craniu barbar unei haine de foc.Ce fragede-ți sunt lucrurile, Doamne, ce slăbănoage și ce plăpânde.Noduri … Citește mai mult
Ce auzi e a mia parte din ce scriuRestul suntApocrifeDefinitiv nedefiniteNu gasesc curajul sa renuntLa arta de a trai in dezgustAm inteles ca te resemniIn fata neputinteiNefericirea mea e frumoasaDe o poezie tacuta ca pictura unui peisaj pustiu in miez de iarnaCum sa nu te doaraAnestezia simtuluiE singurul punct terminus din aceasta garaSi daca totul … Citește mai mult
V-am așternut înțelegere și-am așteptat,pământul părea sămânța veșnică a omuluice dacă iubito ce dacă-lapte-nmugurind zilnic zorii apleacă, uneori muntele?nu-mi cere un șes înecat, la tine în gând stalactite se-ntrec între ele.sau poate.luminilor adaosîn peșteri pe umeri cumplitepoveri, vânt.nu vom găsi pământ.așa e pe munte: se-aud cascadele.ce dacă iubito ce dacămergem de mii de ani și … Citește mai mult
Am mai multe probleme decât o carte matematicăVin de fiecare dată printr-o poartă cuanticăCalm ca o bombă, nu știi să te porțiEști mai rupt ca o fotografie după divorț„Orgoliul tău nebun” poate face ravagiiDar atâta timp cât nimeni nu-și dă interesu’ e tragicMulți încă văd lumini prin capătul tuneluluiDar rămân ca la dentist când văd … Citește mai mult
Flăcările repară întunericul cu rumeguș de scorburiÎmi duc viața într-o scorbură care se cheamă viațăbuchisind pe-ncetul teoria peșteriiîntre tot felul de pândeÎntr-una din încăperile mințiiPlaton se spânzură de câteva ori pe ziCicatricile beznei din loc în locpar negii sau nasturiiunui craniu barbar unei haine de foc.Ce fragede-ți sunt lucrurile, Doamne, ce slăbănoage și plăpânde.Noduri de … Citește mai mult
Kazi PloaeParadox. TU nici nu știi ce înseamnăUită-te în dicționar înainte să te mai bagi în seamăAscultă asta, nu se seamănăGăsesc grotesc tot ce spui ca un preot care se leagănă.Fantomatic.. banii-s ca hârtia igienicăÎi arunci după c***iBanii sunt nimic în lumea astaPoți să vrei, nu poți să ieiViața de acum cu prețul celeilalteTeleviziunea e … Citește mai mult
Poemul vinovat.În trupul nerușinat al poemului cu limfa și sângele lui înverșunat,cu nervii și mușchii striați cu anatomia lui fragilă,în trupul vinovat al poemului cu oasele lui cu pielea perfidă,cuvintele mute se încolăcesc ca niște șerpi de apă,înțelesurile se destramă, zdrențe și petice ale neantului,în trupul poemului agonic,iluminarea vine încet, tiptil, tiptil,în trupul poemului nerușinat,din … Citește mai mult
Ai grijă ce spui, ai gura mare ca sticla de NesteaMă cheamă Kazi Ploae, spun multe chestiiProgres și schimbare, motivații se schimbăEu am știut dintotdeauna că ești lacom fiindcăTe tirai cu verdele de grupul tău de groupiesN-ai înțeles pepenele acum vezi numai fructeNu mai sunt o țintă acum nu mai am dorințeCum să mă convingi … Citește mai mult