Nepregătit, da – nu sunt în stare; îmi lipsește acea necesară potrivire cu peisajul, clipa, obiectele
și evenimentele; nu e lipsă de curaj – sunt nepregătit
în pragul faptei, străin cu desăvârșire
în fața menirii hărăzite de alții. Cum se face
ca alții să ne determine – încetul cu încetul
– destinul, să ni-l impună,
iar noi să acceptăm: Cum se face ca prin câteva fire
ale unor clipe să ni se țeasă
întreaga noastră vreme, aspră și sumbră, aruncată
peste noi ca o glugă, ce din cap până-n picioare
ne învelește chipul și mâinile în care ni s-a pus
un cuțit necunoscut – pe de-ntregul necunoscut – luminând
cu lucirea lui crudă o priveliște; nu a noastră
– asta o știu: nu a noastră.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de nepregătire în fața destinului impus de alții. Vorbește despre cum influențele externe ne pot țese viața într-un mod sumbru, lăsându-ne cu un sentiment de alienare și cu un rol impus, străin de propria noastră esență.