Un trup sunteți cu toții.
Sunteți puternici și, deci, greu de-nvins,
căci trupul unei singure simțiri
nu poate fi de Univers atins
și nici de moarte-mpins la tresăriri.
Sunteți încrezători în ce vedeți aproape
căci dincolo, departe-n profunzime,
dar așteptarea voastră vă conține
conturul încercând să vi-l îngroape.
de-aceea, tot cerșindu-vă-ncurcate,
subtile stări s-au transformat în unde,
umblând bezmetice, de timp furate,
cu stele în genunchi și carne-n umbre.
iar depărtare însemnând întins de Univers,
în nesfârșitul ce-n cădere piere,
din visul nemuririi vă răstoarnă
amar în suflet, ca trecut prin fiere.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de unitate ca sursă de putere și rezistență în fața adversităților universului și a morții. Sugerează că încrederea în ceea ce este imediat vizibil poate limita percepția asupra profunzimilor existenței, ducând la o transformare a stărilor subtile în unde haotice, furate de timp. În final, distanța și infinitul pot aduce un sentiment amar în suflet, născut din pierderea iluziilor nemuririi.