Versuri corectate și adnotate
Dorin:Fiți atenți!Axi și Dorin direct din studioul de bazăYo, yo, yo.Axi:Îmi căutam idealul de când eram un mic copilEram fragil, dar abil, la școală ostilAvem destule răni, trebuia să ies din beleleDar niciodată banii nu au vindecat secheleAmintirile vin ca un drum pe culmi înalteȚine cont de alea bune, dar și de celelalteTotul e doar … Citește mai mult
Colos enorm de piatră, maiestuos, splendid,Cu zece porți înalte, ce-n fața-i se deschid,Ai crede că încape printr-însele oricine,Și-n grabă ca să intre o-ntreagă lume vine,Dar când ajungi la scara palatului de morți,În găuri se preschimbă înaltele lui porți,Și intră numai omul ce-ndoaie-a sa spinare,Având să se târască mai multă-ndemânare!
Te-ntrebi: ce atitudine să iei? Știi bunăoarăCâți sunt bătrâni „tu însuți” în pielea ta? Îi vrei?Ești poate șapte sute? Pe rând te dai afară.Îți cauți unitatea în turma ta de miei.Umani. În unul ochii, și-n altul subsuoara.Te-mparți. Și neutronii într-un genunchi rebelDezbat tot universul, din zori și până seara.O ceafă inutilă. Iar frunte n-ai de … Citește mai mult
Ochiul meu – bisturiu,fruntea brăzdată – gară de triaj,umărul meu unde se abat uraganele,buzele mele pentru sâni grei și talii subțiri,bătrânul meu glas care se sparge și se mistuie,bărbia modelată de disprețmâinile mele care planează– păsări ale paradisului, simple orătănii?trupul meu care ar vrea să fie spirit pur,spiritul prea dezamăgit ca să-și afle un trup,genunchiul … Citește mai mult
De ce superlativul absolut își părăsește în destin absențaIntru în avisul poliedrelor cu umbra labirintică a întrebăriiSingur sigur nimicClovn fisurat de tandră anxietate – loki abisalÎnveșmântat în hlamida de silabe și sânge – portal al nopții cu venin de catifeaOglinda îmi zâmbește cu arterele alterității – spre abstracții mei strămoși ce poartă tezaurul de fum … Citește mai mult
Dacă mi-aș scoate toate pietrele din suflet – aș putea clădi,nou meșter Manole, oare o biserică? • nimeni se aruncă-ndumnezeul mort – dar unde sunt cioburile suferințelor sparte •de ce aș mai privi un țărm cu gândul departe – o gură plină cusilabele ce nu mai pot naviga pân’ la cuvinte • o ureche undedorm … Citește mai mult