Dacă greșelile ne fac oameni, sunt cel mai om,
Adun și cresc regrete precum frunze-n pom,
Dar eu nu produc oxigen și nu fac nici umbră,
La fel de rece ca vegetația de tundră.
Dacă mi-aș vinde sufletul, tot eu aș plăti
Și-aș crește prețul constant, fiindcă nimeni nu l-ar dori.
Pe bună dreptate, toți tânjim lucruri frumoase,
Privim fluturele, nu coconul din mătase.
E superficialitatea umană, mă-ntreb,
Când profunzimea a tot este ca un iceberg.
Oamenii se schimbă de-azi pe mâine, nu stau după tine,
Cel mai important de știut în viață, reține:
Lecțiile bune le înveți doar când e rău,
Totuși ai grijă să nu te prăbușești în hău.
Nu există niciun rău, nu există vreun bine,
Valorile sunt percepții proprii, nu lucruri divine.
Trăim vieți scurte după liste lungi de legi
Și poți fi privat de libertate dacă nu le-nțelegi.
Fericiți pot fi numai oamenii ignoranți,
Nu spun că știința ar fi un lucru negativ,
Dar dacă-ncerci să le-apropii, cad de pe stativ.
Fericiți pot fi doar oamenii ce-au fost prea triști,
Când cerul e-umbrit de nori, nimic nu e ce pare
Și absolut nimic pe lume nu-i la-ntâmplare,
Ar perturba principiul cauzalității
Și-odată c-Universul, am dispărea cu toții.
Înc-o zi în care totul se duce de râpă,
Câteodată am nevoie să pot călători-n timp,
Irosită cu greșeli fiecare secundă,
Drept rezultat brăzdat de lacrimi e acum al tău chip.
Cine-i stăpân pe emoții e stăpân pe lume,
Că omu-i netemperat sau needucat emoțional,
La rândul meu am fost și eu om cândva, de demult…
Sensul versurilor
Piesa explorează lipsa de educație emoțională a omului modern și impactul acesteia asupra vieții și relațiilor. Versurile reflectă asupra regretelor, superficialității și a căutării sensului într-o lume guvernată de reguli și percepții subiective.