Versuri corectate și adnotate
Cinci continente planetare,Cinci antagonice religii –O mână lungă cu cinci ghearePe un Pământ plin de litigii.Când doar cu-n-afură te-ndopiȘi te-njosești ca să te-nalți –E Comedie pentru popiȘi Tragic pentru ceilalți.Suntem în Cosmosu-n balansUn roi de musculițe careSe bucură de-un ultim dansÎn Ultimul Apus de Soare.
În Umbra Materiei tace un sfinxGândind Piramide.Morganicul ciclu de ”viață ca vis”Prin Om se deschide.Cu mâini rugătoare spre Cerul-altarCu poarta închisă.Viețile noastre cerșesc în zadarLumina promisă.Căzute-n delir, babiloane în noiArd holocaustic.Și pier doborâte-n pierdutul războiMefisto-faustic.Au boabele vieților noastre vreun rostSemănate pe vânt?.Merită irul de arderi ce-am fostPentru fumul ce sunt?.În frig, întuneric și postCerșeam mântuirea.Dar … Citește mai mult
Ce vrea să spună colosul de piatră,acest sfinx înnebunit în tăcerea lui,în liniștea lui de piatră, ce-i curge șiroind prin urechi?La rugul tâmplelor voastre, sfincșilor,vin temerar prin fluviile sudorii cu taurul pe umeri.Ce vor să spună vulturii acestei muzicicând se-nalță cu oceanele la subțiori?Ce vor pinguinii aceștia cu alfabetul ciudatcând își bat clopotele pieptului:dinăuntru, cu … Citește mai mult
Cine ești, de unde vii,Omule, poți tu să știi?Unde mergi, ce soartă aiPoți tu seama ca să-ți dai?Pe pământ de ce-ai venitȘi de ce te-ai plămădit?Și trăind, de ce trăiești,Ce solie-ndeplinești?Tu ești mare, tu ești mic,Tu ești tot, tu ești nimic!Tu ești rău, dar ești și bun,Tu-nțelept și tu nebun!Toată viața o petreciObosind în lupte … Citește mai mult
Zăpada a învățat să fie zăpadă,buruienile să fie buruieni,vântul să fie vânt.Numai oamenii n-au învățat să fie oameni.
„Natura-i oarbăiar Omulo păroasă, crudă maimuțăcare nu știe ce-i Dreptatea.”zise bătrânul domnbărbierit,în vreme ce acida-i respirațieaburea oglindarotundă a frizerului.Pe când vorbeaam observatnegii bătând în negruși-n purpuriu închisde pe fața-i ponosită:micile Morțiidrapele victorioase.
Foaie verde fir laleleDin puzderia de steleGalaxii, cuvânt, luceafăr,Bolovani cu pieptul teafăr,Inima în piept bolnavStă luceafărul jilav.Diamantul în gunoaieTe dospește, te ogoaie,De auzi voce năroadă;Câini cu Galaxii în coadă,Patimi, vers cuvântului,Câinele pământului..Foicica macului,Să ne ducem dracului!
I.Să cauți un cuvânt ce nu existăși să asculți cum timpul devine des.Un cuvântpe care l-ai auzit, și bruscsimți că nu există..Ca și cum ai sări dintr-un somn,unde nu se vorbea în litere,unde nu se vedea în vedenii, șinu se auzea în strigăte.Strănie petrecere – curgerea unui fel de firescîn altfel de firescși stăruință a … Citește mai mult
Din resemnarenu din orgoliuar fi necesar să se decreteze o eternitate de doliupentru gurile închisepentru cărțile nescrise din varii motivebineînțeles că cele mai multe injuste tragice. Eternă zi de doliupentru Odiseele și Iliadele nescrise din cauza decimării antichitățilorsau pur și simplu – poeților care neavând vocație de mahăr sau caporaln-au subordonat decât propoziții – fapt … Citește mai mult
FABULĂ.– „Pe profeți, ca pe omizi,Îi pîndești și îi ucizi.”.– „N-am nevoie de profeți,Ci de oameni mălăieți.”.– „Vreau ca omul să ia foc,Nu-l vreau stins și dobitoc.”.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980