„Natura-i oarbă
iar Omul
o păroasă, crudă maimuță
care nu știe ce-i Dreptatea.”
zise bătrânul domn
bărbierit,
în vreme ce acida-i respirație
aburea oglinda
rotundă a frizerului.
Pe când vorbea
am observat
negii bătând în negru
și-n purpuriu închis
de pe fața-i ponosită:
micile Morții
drapele victorioase.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii umane și a inevitabilității morții, surprinse într-un cadru cotidian, o frizerie. Vorbele bătrânului bărbierit dezvăluie o viziune pesimistă asupra lumii.