Versuri corectate și adnotate
Ce i-a îndemnat pe oameniSă-i pună barbă și mustață lui DumnezeuSă-l facă omDupă chipul și asemănarea lorNumai ca să-l poată scuipa și înjuraDacă nu se comportăDupă placul și voia lorDe atunci Dumnezeu nu mai e DumnezeuDuhul tămăduitor al cuvântului dintâiȘi lumea nu se mai poate vindeca de răutateNici de prea amarNici de prea aleanNici de … Citește mai mult
DUMNEZEU:Credeți că sunt și suntFericiți cei ce nu mă vădȘARPELE:PăcătuițiȘi veți afla adevărulPROMETEU:FurațiȘi se va face luminăULISE:RătăcițiȘi veți găsi loculSOCRATE:Beți otravăȘi lăsați minciuna în paharSPARTACUS:Treziți balaurulȘi va cânta libertateaFEMEIA:De ce nu iubesc boii?De ce nu lucrează taurii?.DON JUAN:PăcălițiFără momeală nu se prinde peșteIISUS:Faceți bineȘi veți ajunge pe cruceDIAVOLUL:Numai femeia să rămână femeieȘi totul va fi … Citește mai mult
Totdeauna a existat o cetatePe care nicio armată n-a putut s-o cucereascăTotdeauna a existat un omPe care nicio putere n-a putut să-l corupăÎnsă până acumN-a existat nicio armată să nu fi fost bătutăȘi nicio putere să nu se prăbușească.Ion Miloș – Iubirea și alte iubiri – Institutul european
Cinci continente planetare,Cinci antagonice religii –O mână lungă cu cinci ghearePe un Pământ plin de litigii.Când doar cu-n-afură te-ndopiȘi te-njosești ca să te-nalți –E Comedie pentru popiȘi Tragic pentru ceilalți.Suntem în Cosmosu-n balansUn roi de musculițe careSe bucură de-un ultim dansÎn Ultimul Apus de Soare.
În Umbra Materiei tace un sfinxGândind Piramide.Morganicul ciclu de ”viață ca vis”Prin Om se deschide.Cu mâini rugătoare spre Cerul-altarCu poarta închisă.Viețile noastre cerșesc în zadarLumina promisă.Căzute-n delir, babiloane în noiArd holocaustic.Și pier doborâte-n pierdutul războiMefisto-faustic.Au boabele vieților noastre vreun rostSemănate pe vânt?.Merită irul de arderi ce-am fostPentru fumul ce sunt?.În frig, întuneric și postCerșeam mântuirea.Dar … Citește mai mult
Ce vrea să spună colosul de piatră,acest sfinx înnebunit în tăcerea lui,în liniștea lui de piatră, ce-i curge șiroind prin urechi?La rugul tâmplelor voastre, sfincșilor,vin temerar prin fluviile sudorii cu taurul pe umeri.Ce vor să spună vulturii acestei muzicicând se-nalță cu oceanele la subțiori?Ce vor pinguinii aceștia cu alfabetul ciudatcând își bat clopotele pieptului:dinăuntru, cu … Citește mai mult
Cine ești, de unde vii,Omule, poți tu să știi?Unde mergi, ce soartă aiPoți tu seama ca să-ți dai?Pe pământ de ce-ai venitȘi de ce te-ai plămădit?Și trăind, de ce trăiești,Ce solie-ndeplinești?Tu ești mare, tu ești mic,Tu ești tot, tu ești nimic!Tu ești rău, dar ești și bun,Tu-nțelept și tu nebun!Toată viața o petreciObosind în lupte … Citește mai mult
Din craniu mi-au lăsat doar o fâșie,Un ciob ca să-mi servească de suport;Și-acum, zbârcit și puhav, pe tipsie,Stau la hotarul dintre viu și mort.Cu vinișoare fine mă legarăDe-o inimă de gumă, de bronhii de oțel.Un sânge care nu-i al meu strecoarăÎn mine-o existență fără țel.Aud fără ureche și văd fără privire,Așa cum simți în brațul … Citește mai mult
Păcătuit-a omul în vremuri fericite,Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă,Când n-avea a se teme de zile amărâte,Când roabă-i era lumea – şi el domnea în tihnă. Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sângeCând lumea era largă şi oamenii puţini,Când nimenea, sub soare, n-avea de ce se plânge,Când cerul n-avea trăsnet – şi nici pământul … Citește mai mult
Trădare e tot împrejur,Nimic nu e alb nicăiere,Nimic nu e sfânt, nu e pur,Doar jaf peste tot și durere. Și totuși combină prin noiUn soi de chimie bolnavă,Ce-mparte-n răstimpuri la doiUn vârf de catarg de epavă. Parjolul se-ntinde cât vezi,Și bântuie molimi ciudate,Minciuna trișează să o crezi,Și-s doar maladii și păcate. Și totuși, un dor … Citește mai mult