Ce i-a îndemnat pe oameni
Să-i pună barbă și mustață lui Dumnezeu
Să-l facă om
După chipul și asemănarea lor
Numai ca să-l poată scuipa și înjura
Dacă nu se comportă
După placul și voia lor
De atunci Dumnezeu nu mai e Dumnezeu
Duhul tămăduitor al cuvântului dintâi
Și lumea nu se mai poate vindeca de răutate
Nici de prea amar
Nici de prea alean
Nici de păcate.
Ion Miloș – Iubirea și alte iubiri – Institutul european
Sensul versurilor
Piesa explorează modul în care oamenii l-au umanizat pe Dumnezeu, atribuindu-i trăsături umane și limitându-l la propriile lor așteptări. Această umanizare duce la pierderea esenței divine și la incapacitatea lumii de a se vindeca de răutate și păcate. Versurile sugerează o critică a modului în care religia este interpretată și folosită pentru a justifica acțiuni și credințe personale.