Versuri corectate și adnotate
Trădare e tot împrejur,Nimic nu e alb nicăiere,Nimic nu e sfânt, nu e pur,Doar jaf peste tot și durere. Și totuși combină prin noiUn soi de chimie bolnavă,Ce-mparte-n răstimpuri la doiUn vârf de catarg de epavă. Parjolul se-ntinde cât vezi,Și bântuie molimi ciudate,Minciuna trișează să o crezi,Și-s doar maladii și păcate. Și totuși, un dor … Citește mai mult
Nu există speranță, nici fricăÎn animalul care moare;Omul sfârșește, la o adică,Într-o nădejde temătoare.El a murit de mii de oriȘi pururi a renăscut din propriul praf;Unui om bărbăția-i măsoriCând înfruntând tâlhari setoși de sânge, jaf,Nu ia în seama viața-i trecătoare,Nu se gândește la ziua de mâine și nici la țintirim;El se-ndreptă spre moarte ca albinele … Citește mai mult
Motto: Mulți au pornit în largul lorși nu s-au mai întorsVin să mă viziteze.Îi aștept.Așa mi-au promis.Ce mai!, iau totul de la capăt.Muşc din măr și simt gust de raiși foșnet de Evă prin așternuturile lumii.Femeile acestor locuri recită versurile poeților nebuni și-apoi plâng.Femeile acestor locuri m-au găsit fără vinăși-au adâncit în coasta mea o … Citește mai mult
Doamne-n sol, iarbă, rocă,Să nu ne agasăm acuma:Umblu adesea la morgă.Te pomenesc frecvent, te citez:Tu ești realul Nu-Ești,Numit: Animal-arhaic, sec.Iubește-mă, dacă poți,Iubește-mă, că mă urăsc,Iubiți am vrea toți.Iubește-mă învăluind,Că trăim în lume mârșavă,Pâine vreau izbăvind.Să fiu domn liber, aș dori,Dar traiul, rostul sunt date:A se naște, a se lăcomi.Dăinuind, a se săruta,Făcând așa planuri mari,Cerând, … Citește mai mult
Acum, că și privirea s-a scurtatȘi fiecare-i singur cu-ale sale,S-ar cuveni să fim mai grijuliiCu moartea ce ne dă mereu târcoale.Când ne-au murit bunicii, lăcrimam,Și-am plâns bogat că ne-au murit părinții,Acum, când vine vorba despre noi,Nu știm să ne sustragem suferinței.Prietenii au pasul tot mai micȘi mierea a fitil miroase,Plătim căldura-n mod exageratDe-atâta frig cât … Citește mai mult
În fiecare zi în care plânge,omul își rupe din suflet câte-o fâșie de sânge, daroare când va rămâne el fără de sânge?Și cum și ce s-ar mai putea rupe, după sânge?Oare ce trebuie să facă sau nu facă, să îl repare?Căci sufletul, deși nemuritor, nu este totuși Prometeu!