Cine ești, de unde vii,
Omule, poți tu să știi?
Unde mergi, ce soartă ai
Poți tu seama ca să-ți dai?
Pe pământ de ce-ai venit
Și de ce te-ai plămădit?
Și trăind, de ce trăiești,
Ce solie-ndeplinești?
Tu ești mare, tu ești mic,
Tu ești tot, tu ești nimic!
Tu ești rău, dar ești și bun,
Tu-nțelept și tu nebun!
Toată viața o petreci
Obosind în lupte seci,
Și de-ar fi ca mătrăguna
Viața-i scumpă că-i doar una,
Pân’ la urmă cazi zdrobit,
Pleci așa cum ai venit!
Vers refren:
Ia răspunde, omule!
Sensul versurilor
Piesa pune întrebări fundamentale despre existența umană, rolul omului în lume și sensul vieții. Explorează dualitatea naturii umane și inevitabilitatea morții, îndemnând la reflecție asupra propriei existențe.