Zeroul, unu, zero, zero, .. unul,
se repetă nerepetitiv,
în aparență absolut fără motiv;
e cod al Cyborgului, doar ajunul..
Presimt, ce n-aveți timp să știți
pierduți pentr-un cotidian
de-o fericire pentru ban..
că veți sfârși neisprăviți!
Sau sunteți fondul existenței
de-a nu vă pierde în detalii
-oricum doar zeii-s imortalii-
trăind doar că sunteți.. prezenții.
Rămâne crud doar adevărul,
ce n-așteaptă pe noi! În fond
e pentru clonele James Bond,
urmașii noștri, viitorul..
.. Ei vor fi cifre, datorii
de plat-a lenii și consum,
prostia, furtul, falsul drum!
Voi.. impostorii!
Este-o speranță totuși;
timpul să-și cloneze
la începuturi doar proteze
și-apoi roboți.. Spre-a ne-arunca, la coșuri!?!.
E unica oportunitate
de-a mai avea o prelungire,
de-am mai fi ceva timp o omenire..
De-a câștiga puțin.. eternitate!
06. 10. 2010
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra viitorului omenirii, dominat de tehnologie și pierderea valorilor umane. Exprimă o speranță fragilă în posibilitatea de a transcende limitările condiției umane prin evoluție tehnologică, dar și teama de a deveni irelevanți.