Versuri corectate și adnotate
Bat valuri plescăind în țărmulPustiu, și luna-i sus, pe mare..Pe dună zace cavalerulCuprins de leneșă visare.Ies albe nimfe din adâncuri,Un văl ușor e a lor haină;Crezând că doarme dus voinicul,S-apropie de el în taină.Întâia stă, i-admiră coifulCu penele strălucitoare,A doua și-află joc cu lanțulȘi ciucurii la cingătoare..Și, fulgerând din ochi, a treiaÎi trage spada sclipicioasă:Proptită-n … Citește mai mult
Cavalerul orei de zoriVibrează sub solzi:Cerul n-a mai sădit sori,Lumina sună din corzi.Cavalerul orei de cearăStoarce mierea din stelele coapte,Cu umbre de paloș măsoarăCozile Căii de Lapte.Cavalerul orei de vis,Tăvălit în ape de var,Adoarme – cum i s-a prezis –La cel mai albastru hotar.Cavalerul orei de somn,În platoșa caldă de smalț,Pe țara de plumb este … Citește mai mult
Mi-oi râcâi cu grijă rugina de pe zaleși-n pod găsi-voi sparta o chivără, m-auzi?I-oi drege buza știrbită la loc, din mucavași o voi ține-n brațe, timp lung cu ochii uzi.Mi-oi ascuți de-o piatră, cu gând-n lume, lanceași-o noapte aștepta-voi în friguri zorii, cândmi-oi săruta mărțoagă pios pe botu-i blândși voi porni alături cu soarele din … Citește mai mult
Contemplu, sub armură, cavalerul,întors pe zare cu roșii răsărituri.În veac obscur de patimi și de mituri,sfințea în cer și spada și mânerul.Îi sângerau pe platoșa cu nituriși crinii și blazoanele și fierul.Îi scânteia în deget juvaerulși-n el doi ochi cu-albastre infinituri.Superb și crud, patetic și fanatic,cu baniera sus pe curcubeie,înfumurat, bețiv și muieratic,adesea renunța la … Citește mai mult
De-ar veni Garcilaso cumva,al său scutier eu m-aș face;că bun cavaler mai era.Și haina-mi de marinarveșmânt de război s-ar chemaîn al spadei lui licăr de jar;că bun cavaler mai era.Ce dulce-n auz: luptătoralături mereu de-a lui șa!În mâini pălăria-mi coborcă bun cavaler mai era.
Cavalerul în neagră armură străbatecălare în lumea vuind.Și-afară e totul: ziua, văile toateși prieteni și dușmani și-ospețe-n palateși vara și fata și codrul, cetatede Graal și de mii de ori Marea Divinitatepe străzile toate domnind.Totuși, sub platoșa cavalerească,unde-i inelul cel mai cernitmoartea-i ascunsă și trebuie să gândească,să gândească:spada când va țâșni în sfârșitprin plasa din … Citește mai mult
Și-n vreme ce ea se lăsa privităȘi flecărea în voie, surâzând,De toate celelalte pizmuită,Iar cavalerii se-nclinau pe rând,Șoptindu-i vorbe dulci, o anumităPersoană ce intrase de curândStătea cu ochii țintă-asupra eiAșa cum nu se-ntâmplă de-obicei.
Târâie-sabie, Scutură-lance, Clatină-moarăSângeră-nuferi, Treieră-raze,fii binevenit la masa mea, cavaler!Aprinde-candelă, Flutură-steag, Vântură-apă,vino, cavaler de Poștalion-pierdut,de Mireasă-necheltuită,de Vis-spart-cu-potcoave,de Prea-târziu,de Niciodată,cavalere albit de faina morții,ești oaspetele meu.Tu, Lunecă-frunză,Mângâie-crini,Surpă-zăpadă,fii oaspetele meu!Așa-i spunoglinzii
Călare şi tăcut, mascatul cavaler,Dezastrul, m-a străpuns cu suliţa de fier.Şi sângele-mi ţâşni cu-o roşie vigoare,Evaporându-se apoi, prin flori, la soare.Mi-nchise ochii umbra, de-un strigăt năpădit,Bătrâna-mi inimă muri, fior cumplit.Şi cavalerul Dezastru veni aproape,Descălecă, mă-atinse pe pleoape.Prin rană degetul metalic şi-l petrecePe când cu vocea dură-enunţă a sa lege.De degetul de fier abia atinsă, iatăO … Citește mai mult
E pierdut, pierdut trecutul,Basm al faimelor dintâi —Astăzi a ajuns ca scutulSă şi-l puie căpătâi.Contemplându-se-n ruinăDrept pe calul său stătut,Sub o pânză de luminăStă vestitul decăzut..Şi pe când se odihneşte,Umbra lui de cavalerÎnarmată-l ocroteşteCa un paj trimis de cer.