Cavalerul orei de zori
Vibrează sub solzi:
Cerul n-a mai sădit sori,
Lumina sună din corzi.
Cavalerul orei de ceară
Stoarce mierea din stelele coapte,
Cu umbre de paloș măsoară
Cozile Căii de Lapte.
Cavalerul orei de vis,
Tăvălit în ape de var,
Adoarme – cum i s-a prezis –
La cel mai albastru hotar.
Cavalerul orei de somn,
În platoșa caldă de smalț,
Pe țara de plumb este domn,
Dar pierdu de la piept un smarald.
Cavalerul orei de moarte
Ridică degetele de aur:
Metalele cupelor sparte
Se-ntorc în teluric tezaur.
Cavalerii orelor pleacă
Egali, către zodii de taină:
Poate cel cu mantaua săracă
Să-ți prindă ora neștiută de haină.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura ciclică a timpului și a destinului, personificate prin figuri alegorice ale cavalerilor orelor. Fiecare cavaler reprezintă un moment specific, de la zori la moarte, sugerând că toate aspectele existenței sunt interconectate și inevitabile.