Contemplu, sub armură, cavalerul,
întors pe zare cu roșii răsărituri.
În veac obscur de patimi și de mituri,
sfințea în cer și spada și mânerul.
Îi sângerau pe platoșa cu nituri
și crinii și blazoanele și fierul.
Îi scânteia în deget juvaerul
și-n el doi ochi cu-albastre infinituri.
Superb și crud, patetic și fanatic,
cu baniera sus pe curcubeie,
înfumurat, bețiv și muieratic,
adesea renunța la epopee
și viața-și da pentr-un cocor sălbatic
sau pentru-un zâmbet galeș de femeie.
Sensul versurilor
Piesa descrie un cavaler complex, plin de contradicții. El este un erou sfințit, dar și un om cu slăbiciuni, gata să renunțe la idealuri pentru lucruri efemere.