Daniel Vişan-Dimitriu – Visul Secret

Ea avea un secret și demult s-a gânditSă nu-l spună cumva, să-l păstreze al ei,Să nu-i fie doar vis ce i-a fost răsăditDe când încă n-avea-n părul ei ghiocei.Și revine la fel, dar nu-i e un coșmar,N-o trezește din somn, doar atât că-i ciudat,Poartă-n el un mister ce îi pare amar,Parc-așteaptă ceva ce, în timp, … Citește mai mult

Anatol E. Baconsky – Cântecul Cavalerului

Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă,până când în locul zorilor au venit corbii,corbii erau heralzii absurdelor mele victoriirisipindu-mi numele urbi et orbi.Spada mi s-a întors înapoi în trecut,a chemat-o arhanghelul Menumorut,brațul îmi cade, capul mi-e greu,dar numărul morților crește mereu.Crește și luna cu cele trei vipere galbene,ochii se tulbură încet și apun –crește numărul morților, crește … Citește mai mult

Mihail Lermontov – Mănușa

De-o parte, -n tăcere, boieriiAşteaptă spectacolul serii;În mijlocul lorStă regele falnic pe tron;În cerc, pe înaltul balconStau damele-n roi sclipitor.Dar iată, la semnul regal,Scrâşnind se deschide-un portalŞi iese un leuCu umbletu-i greuŞi-n juru-i priveşteRegeşte.Îşi scutură coamaŞi cască alene,Apoi se întinde-nNisipul arenei.Din nou un semnal –Şi-un tigru în saltu-i mortalŢâşneşte săgeatăŞi iată,Pe leu întâlnindu-l,Răcneşte, se-ncinge,Apoi ciudatÎşi … Citește mai mult

Mircea Demetriade – Din Pragul Unui Vis

Visează, oh! femeie, cu ochii tăi, largi mări,O lume mai artistă pierdută-n depărtări;O lume grăitoare în cântul lin de vers,Trecutul ce din cartea destinului s-a șters.Visează-te o doamnă din timpul feudal,Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal.Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând,Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând,Iar versurile, flăcări în noaptea de opal,Ți-au … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Castelul Solitar

Prietenului meu Georges Schina.Bizar, castelul solitarPe-o stâncă arsă priveghează,Și feudal împrăștieazăPoema timpului barbar,Bizar, castelul solitar.Un cavaler în za de fierPe-un cal de umbră-naintează,A lui armură scânteiazăSub mortul lunii hemisfer,Un cavaler în za de fier.Pe turnul nalt e un semnal,Dar poarta este ferecatăȘi nici o umbră nu s-arată,Ci roșu arde un fanal,Pe turnul nalt, suprem semnal.Mai … Citește mai mult

Stephen Crane – Fast Rode Cavalerul

Călăria rapidă a cavaleruluiCu pinteni fierbinți,Umblând vreodată o sabie dornică,– Să-mi salvez doamna!Călăria rapidă a cavalerului,Și sări de la viață la război.Oamenii din oțel sclipiră și strălucescCa o revoltă de lumini de argint,Și aurul banner-ului bun al cavaleruluiÎncă mufa pe un zid de castel.……Un cal,Suflarea, uluirea, sângerarea,Uitată la poalele zidului castelului.

Magda Isanos – Cavalerul (Ploaia de Primăvară Singură)

Ploaia de primăvară singură,cu suliță și cu chivără,a trecut prin pădure la pas,pe calul ei verde.În glumă-mplinind minunile,mugurii pocneau ca alunele,și-atingându-i haina și părul,înflorea măcieșul și mărul.Cu platoșă strălucind și cu penedeasupra coifului său, alene,cumpănindu-se și visând războaie,trecea tânăra ploaie.Gorunii spuneau: „Făt-Frumos,dă-te de pe calul tău jos.Aici doarme pajura și balaurul,strălucind la soare ca aurul.”Sub … Citește mai mult

Mihai Eminescu – Mănușa

Lângă leilor grădină regele Francisc așteaptă,Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă.Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună.Pe balconul nalt se-nșiră dame-n veselă cunună.Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din țâțâneȘi un leu iese în față, cumpătat, cu pasuri line,Mut se uită împrejuru-i, cască lung, și a lui coamăScuturând-o, își … Citește mai mult

Horia Niţulescu – Medievală

Opreşte, cavaler spre Miazănoapte!Amarnice veşti ţi-aduc, ce se-aud.Uite, tainice vâlvori în noapte.Întoarce-ţi roibul spumegat spre Sud.Priveşte, din zenituri, orbi,A moarte vin patetici corbi,Otravă, fânul; flacără pe sâni;Pucioasă, otrăvitele fântâni.Uhu, ihu! Auzi, Muma-Pădurii!Şi luna, ca un cap de ienicer..Întoarce calul! Zodii grele-n cer –Fă cruce dreaptă coifului şi-armurii.

Heinrich Heine – Nimfele

Bat valuri plescăind în țărmulPustiu, și luna-i sus, pe mare..Pe dună zace cavalerulCuprins de leneșă visare.Ies albe nimfe din adâncuri,Un văl ușor e a lor haină;Crezând că doarme dus voinicul,S-apropie de el în taină.Întâia stă, i-admiră coifulCu penele strălucitoare,A doua și-află joc cu lanțulȘi ciucurii la cingătoare..Și, fulgerând din ochi, a treiaÎi trage spada sclipicioasă:Proptită-n … Citește mai mult