E pierdut, pierdut trecutul,
Basm al faimelor dintâi —
Astăzi a ajuns ca scutul
Să şi-l puie căpătâi.
Contemplându-se-n ruină
Drept pe calul său stătut,
Sub o pânză de lumină
Stă vestitul decăzut..
Şi pe când se odihneşte,
Umbra lui de cavaler
Înarmată-l ocroteşte
Ca un paj trimis de cer.
Sensul versurilor
Piesa descrie un cavaler decăzut, pierdut în amintirile trecutului glorios. Acesta se află într-o stare de contemplare a propriei ruine, fiind protejat doar de umbra trecutului său.