De-ar veni Garcilaso cumva,
al său scutier eu m-aș face;
că bun cavaler mai era.
Și haina-mi de marinar
veșmânt de război s-ar chema
în al spadei lui licăr de jar;
că bun cavaler mai era.
Ce dulce-n auz: luptător
alături mereu de-a lui șa!
În mâini pălăria-mi cobor
că bun cavaler mai era.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă a naratorului față de un cavaler, Garcilaso, și dorința de a-l servi cu loialitate. Imaginează o transformare a propriei identități pentru a se potrivi rolului de scutier devotat.