campie

Sandor Petofi – Câmpia

de

Ce-mi mie Carpații sumbriCu ținut romantic de brădeți!Doar, te admir, dar nu te ador,Pe acolo nu voi pribegi.Jos, plaiul lat al câmpiei,Unde-s acasă, lumea mea;Sufletul vultur scapă din arest,Dacă privesc nemărginirea.Mă voi înălța acum în gândSus de la pământ, atingând cerul,Și se uită zâmbind la mine,De la Dunăre la Tisa, șesul.Sub cerul plin de vrajă, … Citește mai mult

Salvatore Quasimodo – Acum Când Ziua Suie

de

S-a sfârșit noaptea iar lunase topește lent în senin,apune în canale.E-atât de viu septembrie în țara aceastade câmpie, pajiștile sunt verzica-n văile din sud primăvara.Mi-am lăsat camarazii,mi-am ascuns inima în vechile ziduri,ca să rămân singur să-mi amintesc de tine.Cum ești mai îndepărtată decât luna,acum când suie ziuași pe pietre bate pasul cailor!

Camil Petrescu – Amiaza de Vară

de

Am obositȘi-acum stăm lungiți pe căpițele de fân copt.Bolta cerului a devenit prea vastăȘi-acoperă și hărți pe care nu le vedem,Privim prelung,DePe o coastă, pârâul de frunzișuri negre care curge-n fundul văii.Poșta mică pe șoseaua albă,Bate-n prafu-n loc.Dar ajunge până sus și dincolo de noi,Material ca o salbă,Cu zurgălăii.În fund,Depărtarea cu nori albi se-mbină,În aerul … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Caii

de

I.Mălura hămesită, hergheliacheleste câmpul.Stropii mari de ploaiese uită fiecare-ntr-un ochi galben.Sunt vite de povară: cai cu crupade-mpărăteasă asudată, iepece-și poartă mânjii agățați de uger,și murgi rioși cu coada ca sacâzulși smirna în urechi, netăsălatefantome care ronțăie insecte,și armăsari cu mădularul vânăt,și gloabe mohorâte cu stigmatulstăpânului în răni de spinz, și alțiice fornaie simțindu-și steaua-n frunteca … Citește mai mult

Carl Sandburg – Fermierul Din Illinois

de

Îngropați-l pe bătrânul fermier din Illinois.Îngropați-l cu cinste.El își dormea somnul în nopțile din Illinois,ziua trudind pe câmpiile Illinois-ului.Acum va dormi multă vreme.Vântul care foșnea cu mătasea grânelorși prin coceni de porumb,vântul ce pieptăna barba-i roșcatăîn zori, când zăpada venea să se-aștearnăpe galbeni coceni și în coșul de măsurataruncat lângă zidul hambarului –Același vânt se … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Satul

de

I.Aici am fost întotdeauna-n centru.Cu ochiul spânzurat de-o stea, eram prea-nlănțuit pe verticală pentrua mai râvni vreo zare.Nici un ram,din câți copaci! n-ar fi putut să-ntindăo frunză spre-a-mi schimba ierbosul hram.Amiezele cu luciu, ca-n oglindă trăiau un alb delir de ciocârlie ce picură din cer și moare-n tindă.Ce nor de aripi în columbarie!Abia pornea din … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Scaietele

de

S-a arat, s-a strâns porumbul, vița nu mai are struguri,Și câmpia parcă este o săracă dezbrăcată;Rarii vișini din grădină au de furcă pân’ la muguri,Și în locul blândei toamne, iarna dinții și-i arată.Cu picioarele în umbra ce-mprejurul lui se-ntinde,Dar cu fruntea în lumina soarelui ce piere-n zări,Un scaiete-nalt și mândru, orizontul îl cuprindeÎntrupând melancolia risipită … Citește mai mult

George Coșbuc – În Miezul Verii

de

O fâșie nesfârșităDintr-o pânză pare calea,Printre holde rătăcită.Toată culmea-i adormită,Toată valea. Liniștea-i deplin stăpânăPeste câmpii arși de soare,Lunca-i goală: la fântânăE pustiu; și nu se-ngânăNici o boare. Numai zumzetul de-albine,Fără-ncepere și-adaos,Curge-ntruna, parcă vineDin adâncul firii plineDe repaos. Și cât vezi în depărtareViu nimic nu se ivește..Iată însă, colo-n zare,Miscător un punct răsareȘi tot crește. Poate-i … Citește mai mult