Ce folos de-așa câmpie
Și de-a țării avuție,
C-adun aurul cu sacii,
Dacă parte n-au săracii?!
Niciun ban nu folosesc,
Niciun ban nu folosesc,
Muncesc tot pentru ciocoi
Copilașii îmi sunt goi,
N-au cămașă, n-au mâncare,
Că nici biata mă-sa n-are,
N-are-a toarce, n-are-a țese
Și din zdrențe nu mai iese,
Că plătesc, plătesc, plătesc
Și nu mă mai dovedesc,
Toate-n plată la ciocoi,
Lumea nu e pentru noi.
Într-o zi ne-or cere doară
Plată pe-aer și pe soare,
Că cer plată și chirie
Și pe-a fiarei viziune,
Plătesc locul de bordei
Și n-am nici mălai de mei,
Of, ciocoi, ciocoi, ciocoi,
Ce-om fi oare de vină noi?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și frustrarea unui om sărac care muncește din greu, dar nu reușește să își întrețină familia din cauza exploatării de către cei bogați. El se întreabă care este vina lui și deplânge soarta sa și a celorlalți săraci.