O vacă neagră, caldă ca țărâna-n vară,
Coboară dâmbul amenințat de seară;
Coboară în seară singură spre sat
Și pică laptele din ugerul umflat
Peste bănuții ierbii, sunători.
Trandafiriul uger plin de flori
Atârnă-n mers cu patru stalactite
Ca bolta unei peșteri rumenite.
Vaca mugește spre vițelul însetat,
Laptele din flori și muguri adunat
Apasă greu și doare.
Pe coarne moare-o rază ultimă de soare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o vacă care se întoarce spre sat la apusul soarelui, accentuând legătura dintre animal, natură și rutina zilnică. Imaginea este una melancolică, dar și plină de detalii senzoriale.
