Nu vii să cutreieri câmpia cu mine,
Nu vii printre greieri, printre sulfine.
Tu nu vezi cum nalba își umple pocale,
Și roua cristale ne scutură-n cale.
Privește tăriile dragostei noastre,
Înalță podoaba de pânze albastre.
Trifoiul, vezi, îi cresc patru foi,
Viori, viorii de noroc pentru noi.
Fierbinte îmi este iubirea, o azimă
A cerului verii, de toate se reazimă.
Simt vântul câmpiei în sânge curgând,
Eu n-am să cunosc bătrânețea nicicând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și o conexiune cu natura, sugerând o dorință de a rămâne tânăr și de a evita bătrânețea prin această legătură. Vorbitorul își invită partenerul să împărtășească această experiență idilică, subliniind frumusețea și abundența vieții din jur.