Constantin Mihaela – La Țară

Se-aude vântul foșnind printre noriȘi ploaia stă gata să ude pământul.Cioburi de lună privesc către noi,Citindu-ne, parcă, privirea și gândul.Sub stele de țară albastru-i mai cald,Pădurea respiră prin frunze doar cântec.În suflete dorul parcă-i mai alb,Iar ploaia începe-un șăgalnic descântec.

Sandor Petofi – Lui Arany Laci

Tu, Laci,Mă auzi?Vino aici,Să nu-ți spun întruna,Tura-vura,Stai aici în brațe,Dar, să nu te miști, altfelTe-aș putea ciupi,Așa, ni!Te doare?Dar să nu urli.Gura închide,Și deschide urechile,Porțile astea mici;Ce trece prin ele, ghici,În capul tău…Un fluture tărcat rău.Fluture tărcat, basm mărunt,Intră-n capul lui Laci.A fost un om, cu mustață deasă.Ce a făcut? S-a dus la fântâna cu … Citește mai mult

Sandor Petofi – Câmpia

Ce-mi mie Carpații sumbriCu ținut romantic de brădeți!Doar, te admir, dar nu te ador,Pe acolo nu voi pribegi.Jos, plaiul lat al câmpiei,Unde-s acasă, lumea mea;Sufletul vultur scapă din arest,Dacă privesc nemărginirea.Mă voi înălța acum în gândSus de la pământ, atingând cerul,Și se uită zâmbind la mine,De la Dunăre la Tisa, șesul.Sub cerul plin de vrajă, … Citește mai mult

Salvatore Quasimodo – Acum Când Ziua Suie

S-a sfârșit noaptea iar lunase topește lent în senin,apune în canale.E-atât de viu septembrie în țara aceastade câmpie, pajiștile sunt verzica-n văile din sud primăvara.Mi-am lăsat camarazii,mi-am ascuns inima în vechile ziduri,ca să rămân singur să-mi amintesc de tine.Cum ești mai îndepărtată decât luna,acum când suie ziuași pe pietre bate pasul cailor!

Camil Petrescu – Amiaza de Vară

Am obositȘi-acum stăm lungiți pe căpițele de fân copt.Bolta cerului a devenit prea vastăȘi-acoperă și hărți pe care nu le vedem,Privim prelung,DePe o coastă, pârâul de frunzișuri negre care curge-n fundul văii.Poșta mică pe șoseaua albă,Bate-n prafu-n loc.Dar ajunge până sus și dincolo de noi,Material ca o salbă,Cu zurgălăii.În fund,Depărtarea cu nori albi se-mbină,În aerul … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Caii

I.Mălura hămesită, hergheliacheleste câmpul.Stropii mari de ploaiese uită fiecare-ntr-un ochi galben.Sunt vite de povară: cai cu crupade-mpărăteasă asudată, iepece-și poartă mânjii agățați de uger,și murgi rioși cu coada ca sacâzulși smirna în urechi, netăsălatefantome care ronțăie insecte,și armăsari cu mădularul vânăt,și gloabe mohorâte cu stigmatulstăpânului în răni de spinz, și alțiice fornaie simțindu-și steaua-n frunteca … Citește mai mult

Carl Sandburg – Fermierul Din Illinois

Îngropați-l pe bătrânul fermier din Illinois.Îngropați-l cu cinste.El își dormea somnul în nopțile din Illinois,ziua trudind pe câmpiile Illinois-ului.Acum va dormi multă vreme.Vântul care foșnea cu mătasea grânelorși prin coceni de porumb,vântul ce pieptăna barba-i roșcatăîn zori, când zăpada venea să se-aștearnăpe galbeni coceni și în coșul de măsurataruncat lângă zidul hambarului –Același vânt se … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Satul

I.Aici am fost întotdeauna-n centru.Cu ochiul spânzurat de-o stea, eram prea-nlănțuit pe verticală pentrua mai râvni vreo zare.Nici un ram,din câți copaci! n-ar fi putut să-ntindăo frunză spre-a-mi schimba ierbosul hram.Amiezele cu luciu, ca-n oglindă trăiau un alb delir de ciocârlie ce picură din cer și moare-n tindă.Ce nor de aripi în columbarie!Abia pornea din … Citește mai mult