Sunt liniștit, și-amiaza mă găsește
înconjurând pășunea și padocul,
și când vin vaci și-aleargă în tot locul
foșnește iarba care-acum pălește.
Se-aud apoi viței mugind în spate,
căci poarta de la țarc e ferecată,
și vacile privesc spre ei îndată
cu dor matern și plin de puritate.
Dar când lumina a început să moară
simt vacile mâhnirea cum coboară;
și-atunci, cuprins de o melancolie,.
pe-un vârf de deal aflat în depărtare
un vițeluș lansează o chemare
ce sfâșie tăcerea pe câmpie.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă pastorală liniștită, dar impregnată de un sentiment de melancolie și dor. Separarea dintre vaci și viței creează o atmosferă de tristețe și dorință maternă.