campie

Phoenix – Toamna

de

Sus pe dealuri toamna pune,Miriști galbene-n lumină,Arături ca de cărbuneȘi mohoare de rugină..Și mohoare de rugină..Sora soarelui, bătrână,N-are ochi ca să-l mai vadă.Stă cu capul în țărână,Așteptând neaua să cadă..Așteptând neaua să cadă..Rânduri, rânduri, spre câmpieSe perindă nori de plumb,Peste larga simetrieDe coline cu porumb..De coline cu porumb..Sora soarelui, uscată,În visul verii legănată,Simte toamna cum … Citește mai mult

Ofelia Florica Harangus – De-Aș Fi Pasăre Să Zbor

de

Frunzuliță din MohorDe-aș fi pasăre să zborM-aș duce unde mi-e dorLa măicuța-n privor.Bate vântul, bate vântulDe se leagănă pământulTot așa, maică, și euMă leagăn de dorul tău.Și mă leagăn ca frunzaCând adie vântul-n eaȘi mă leagăn ca iarbaCând intră cosașii-n eaMă leagăn ca frunza-n vieȘi ca iarba pe câmpie

Rimma Kazakova – Caii

de

Nechează caii.În vecinătatea trenurilor,a clădirilor înalte, a podurilor dantelate –ca o stranie ironienechează caii.Țipă răgușit locomotivele,zboară avioanele argintii,unde lângă nori tot le va ajungenechezatul cailor.Mă culc și-mi atârnrufăria de nylon, scânteietoare,dar din relonul și rolanul meunechează caii.Văd arcul masiv al mongolilorși vechiul plug și tăcuta luncă a lui Bejin.Din adânc, de la începutul începuturilor,nechează caii.Un … Citește mai mult

George Coșbuc – Chindia

de

Stau acum pe-o buturugăȘi mă uit prin văi,Nu-i mai mult decât de-o fugăPână-n deal; și parcă-i oasteCum se văd în șir pe coasteSutele de clăi.Împrejurul meu învieToate câte sunt,De de joc și veselie,Când e soarele la toacă!Iată-le, sărind se joacăUndele de vânt.Una printre clăi s-ascunde;Umblă pe furiș,După ea mai multe unde,Fuge care mai de care,Dar, … Citește mai mult

Poesis – Mă Plimb Călare Pe Câmp

de

Mă plimb călare pe câmpÎi las calului liber frâul.Privesc meiul lapițar și secara,Privesc și grâul..Iepuri, șopârle, lăcusteȘi-o ciocârlie, sus în văzduh.Florile și-au ridicat fustele îngusteȘi-au rămas cu genunchii goiÎn zăduf..Până acum totul era calmFurtuna s-a apucat cerul să cearnă.Și împăratul și sluga luiTot o tigvă lasă-n urmă.Mă plimb călare pe câmpÎi las calului liber frâuluiPrivesc … Citește mai mult

Octavian Goga – Plugarii

de

Plugarii.La voi aleargă totdeaunaTruditu-mi suflet să se-nchine;Voi singuri străjuiţi altarulNădejdii noastre de mai bine.Al vostru-i plânsul strunei mele,Creştini ce n-aveţi sărbătoare,Voi, cei mai buni copii ai firii,Urziţi din lacrimi şi sudoare.Cu mila-i nesfârşită, cerulClipirii voastre-nduioşateI-a dat cea mai curată razăDin sfânta lui seninătate.El v-a dat suflet să tresarăŞi inimă să se-nfioare,De glasul frunzelor din codru,De … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Gândaci de Catifea

de

De atâta soareşi luminăochii îmi obosesc.Îmi afund privireaîn verdele adânc,netulburat,al ierbii mustoase,atât de mustoasăcă îmi vinesă mă scald în ea.Închid ochiişi ascultzumzetul gâzelorbete de extaz,pentru că e anotimpulsoarelui fierbinte,pâlpâitor,în care ele huzuresc.Deschid ochiişi văduna din gâzeleacelea mici,roşii,botezate de mine„gândaci de catifea”.E cocoţatăîn vârful unui fir de iarbăce se îndoaiesub a ei greutate.O iau pe degetul … Citește mai mult

George Ranetti – Ca și Odinioară

de

Am revăzut moșia iar în floare,Blagoslovitul grâu prăjit de soare.Ca și-altădată-ntinde pe câmpieO nesfârșită pânză aurie,Și numai ici și colo mici șuvițeDe flori îmbălsămate și pestrițe:Iar printre ele țanțoșii, făloșiiMaci roșii.Ca marea dup-o groaznică furtună,Așa părea azi câmpul potolit,Că nimeni n-ar avea temei de bănuitCă și p-aici, năpraznică, nebună,Deslănțuitu-s-a revolta celor mici,De-au tremurat palate uriașeȘi … Citește mai mult

Palaghia Eduard Filip – Rural

de

Puhoi de prune mi-a rodit pământul,Sub crengile căzute în lupta cu furtuna,Arame de păresimi, aidoma cu luna,Îmbrobodite-n colbul ce-mi adusese vântul.Mici zurgălăi de coarde de viță-mbobocităSe întremau pe-aracii din boi de lemn de nuc,Miroase de-alabastru prin colivii de cuc,Buieștrii de alamă stârnind zmuciri în pită.S-au dedulcit de soare caisele prin pârguri,Mici gutuițe adastă prin crengile … Citește mai mult

Octavian Goga – Cosașul

de

Cosașul.S-a fost pornit un vânt molaticSă miște papura din baltă,Într-un oftat prelung și sâlnicGemea tulpina ei înaltă.Călătorea de-atâta vremeBolnavul vânt, mergea departe,Și semăna atâta jaleDe-a lungul miriștilor moarte.Mureau ovezele pe dealuriSub răsuflarea de otravă,Și se uscau în rădăcinăLivezi întinse de otavă.Alături tremura porumbul,Cu trupul chinuit de sete,Și se frângea trosnind în noapteCa o oștire de … Citește mai mult