Serghei Esenin – Mândra Mai Era Tăniușa
Mândra mai era Tăniușa, nu-i găseai pereche-n sat,Albu-i șarafan, la poale, cu fir roșu era dat.Seara ea sărea pârleazul către-o moară uneori,Cu luceafărul, de-a mija, luna se juca prin nori.Și-ntr-o seară, către Tania, grăi falnicul fecior:Fericirea mea, cu bine, eu cu alta mă-nsor.Fata s-a făcut ca ceară, ca de frig s-a-nfiorat,Cu cosița despletită, ca un … Citește mai mult