Sub poală de codru verde
Mândru făgădău se vede,
Da-n făgădău cine șede?
O fată ruptă din stele.
Dimineață s-o sculat
Și pe cap s-o pieptănat,
La fântân-o alergat,
La fântân-o alergat.
Se uită spre răsărit
Și văzu turcii venind,
Fata-n casă alergară
Și pe tată-l întrebară.
– O, Doamne, tătuc-al meu,
Oare unde m-aș ascunde
Că vin turcii după mine,
Că vin turcii după mine?.
– Du-te în ceea chilie
Și te-ascunde-acolo bine!
Bine vorba n-o gătară,
Turcii-n casă se băgară.
– Ședeți, turci, și hodiniți!
– N-am venit să hodinim,
Am venit c-am auzit
C-aveți fată de mărit.
Vers refren:
Rumioară, doi ochiuțu-i negru.
Sensul versurilor
O fată se ascunde de turci cu ajutorul tatălui său. Turcii vin să o ia de nevastă, dar ea se refugiază, sugerând o luptă pentru libertate și o imagine a vremurilor tulburi.