Und’ te duci tu, mielule? La pășune, domnule.
Ce să faci tu, mielule? Să pasc iarbă, domnule.
Cin’ te mână, mielule? Ciobănașul, domnule.
Ce asculți tu, mielule? Fluierașul domnule.
Ce se-aude, mielule?
Ce auzi tu, mielule? Coasa-n iarbă, domnule.
Plângi de frică, mielule? Nu plâng, nu plâng, domnule
Eu n-am lacrimi, domnule
Am cornițe, domnule.
Nu plângi nu plâng, mielule? Nu plâng, nu plâng, domnule
Plâng ciobanii, domnule
Latră câinii, domnule.
Cin’ te taie, mielule? Măcelarul, domnule.
Cin’ te mâncă, mielule? Dumneavoastră Domnule.
Cine moare, mielule? Și noi mieii, domnule
Și voi domnii, domnule
Noi cu toții, domnule.
Ce rămâne, mielule? Acest cântec, domnule.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă dialogul dintre un miel și o entitate superioară (domnul), anticipând sacrificiul inevitabil al mielului. Versurile explorează tema morții și a destinului, sugerând că moartea este o parte naturală a ciclului vieții, afectând pe toți, indiferent de statut.