Versuri corectate și adnotate
Se vorbește tot mai des;culmea,de la animale la om..Mai mult se plânge,fără lacrimi..Căci râs provoacătot ce-i simțământ alesde la un timp; cu lumeanouă ce nu mai sădește pom,că doar i-ajunge!..Sunt păduri încă, ceva pătrimidintr-un uscat deșert și doar apă potroacă,că-n rest tot e mânjitde zoaie;tot pământul,biet rănit, uitat neoblojitși care nu mai vrea să-și ude … Citește mai mult
Ca o respirare slabă, cea mai tristă, cea din urmăCe o scoate-n agonie sufletul care se curmă,Înflorit-a trandafirul din fereastra mea cu soareBobocelul cel din urmă, cea din urmă dulce floare.Eu l-am rupt atunci din glastră şi l-am pus într-un paharVrând să-i dau prin apă dulce viaţă lungă… În zadar!Cum e azi, chiar pusă-n apă … Citește mai mult
Nesimțit nu mă simt, caracterizat afon,Nu arunc versuri ampulea, piese fără microfon,Sunt un om,Nu zic nu la prima treaptă,În concluzie sunt un rapper,Ce nu lasă arta baltă.Am picat în umbră lăsând ura la o parte,Perseverent, băi frate,Din versuri pot să scriu o carte,Ce ardeOrice rapper fals,M-am săturat de fraieri și piese fără mesaj.Capu-n jos asaltând … Citește mai mult
Ce frumoasă e moartea – nu? – nodul în gâtși ochii măriți – care te fixează deodată,și mâna zvâcnită la rădăcina, migălos răsfiratăa durerii din piept – acolo, unde pulsează urât.Carotida – și vezi că nu mai poate, nu mai poatesă respire – și stai – și tu ești aici, dincoace – și nu simținimic … Citește mai mult
De ce nu fugidin Maraton spre casă,să urlicât te ține gura:„Am luptat cu cei netrebnici,am murit prin ignoranțăiată însă c-am învins”.Și-apoisă cazi pe lespeziîmpăcat în fața lumiiîmpăcându-l pe Cezar?Înc-o lună înșelată,înc-un an cuprinsîn agonie,înc-un deceniuplin de insomnii –dar,nu accepți un secol fără tine,cuvânt ce-ți tace firearăzvrătirii.Prin moarte am învins.
Lasă-mă să mă consumSă trec printr-o oglindă de fumCuprinde-mă, fură-mi sufletulȘi alungă-măDestinul meu e…Să ard!Să mă confund printre cuvinte și clipeSă mă pierdÎnainte de a fi prea târziu…Vreau să mă scufund într-un deșert nesfârșitVreau să calc spre înaltVreau să mă scufund în umbra unei măriNOI N-O SĂ MURIM NICIODATĂ!!!Și ard, mă confund printre cuvinte și … Citește mai mult
Iz de cafea, cerneală și tutun.Duminica și lungul ei plictis.O nouă zi și, iată, vechiul visAzi s-a-mplinit: colegul lui cel bunÎși vede visul tipărit în ziar.Bătrânu-i țintuit acum la pat.Sărăcăcios sălaș, însă curat.Se uită în oglinda veche iar.Nu se mai miră. Chipul ăsta știeCă-i el. Își trece mâna noduroasăPrin părul alb și barba cea stufoasă.Își … Citește mai mult
În ultimul râual orașului, din greșealăsau incongruență fantasmagorică, am văzutbrusc un pește aproape mort. Se sufocaotrăvit de apa murdară, letalăca aerul nostru. Ce freneziea buzelor sale rotunde– un zero mișcător al gurii.Probabil nimiculsau cuvântul inexprimabil,ultimul ecoual naturii, într-o vale.Pentru el nu a existat nicio mântuire,decât să aleagă între două forme de sufocare.Iar această dublă agonie … Citește mai mult
Tu îmi îmbraci orizontul în negru,imnuri de îngeri devin tânguiri,zilele mele mai cer păsuiri,sufletul, singur, rămâne integru. Păsări hulpave întunecă cerul,setea inundă și ultimul mal,ochii din beznă sclipesc ireal,viața își plânge, în jur, efemerul. Trist, frământat într-un ultim balans,corpul se zbate-n grimase de moartedezacordat și convins că-n devansziua de care știa că-i departei te-a adus … Citește mai mult
E-o formă, cred, ori poate o ființă,O-ncrâncenare-a visului pierdutÎn bătălia cu un vechi trecutCe are uși deschise-n conștiință.Apare dintr-o lume abisalăÎncorsetat în zale de tăceriForjate-n focul unei decăderiSpre adâncimi de liniște finală.Se mișcă, totuși, umbra-i se măreșteAcoperind tristețile de ieriCu restul viitoarelor plăceriDin viața ce, ea însăși, mai plătește.Să aibă, oare, suflet? E ființă?Ce poate … Citește mai mult