Nesimțit nu mă simt, caracterizat afon,
Nu arunc versuri ampulea, piese fără microfon,
Sunt un om,
Nu zic nu la prima treaptă,
În concluzie sunt un rapper,
Ce nu lasă arta baltă.
Am picat în umbră lăsând ura la o parte,
Perseverent, băi frate,
Din versuri pot să scriu o carte,
Ce arde
Orice rapper fals,
M-am săturat de fraieri și piese fără mesaj.
Capu-n jos asaltând cu gloanțe doar decizii,
Falsitatea, irealitatea folosite ca muniții
Și vicii
Ce ne doboară ușor, ușor,
Vrem mai mult de la viață și un soare mai color.
Ca să…
Liric, nu cinic, doar critic,
Ireal de realitate, de la un timp
Mă simt oniric,
Sunt scârbit,
Fugiți și de cei ca voi,
Că voi v-ați înjosit de ce ne face uman pe noi.
Nu-s ca unii cleptomani
Care fură, dau, bagă, dau în cap, prostesc prin bani,
Nici nu-s trecut prin ani,
Am îndurat prea multe,
Ne mai așteptând, frate, că are cine să mă ajute.
Am să trag pe rupte,
Prostia ne înconjoară,
Mai bine fumăm iarba decât să mergem la școală.
Te uiti în jur,
Vezi puștani de 14, 15 ani
Suferă de șmecherie și o ard cu golani,
Chiulesc de la școală, având un viitor în față,
Mai crește-ți 7 ani, atunci o să dați de ceață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu realitatea și dezamăgirea față de valorile false promovate de unii. Artistul critică superficialitatea și viciile, reflectând asupra problemelor tinerilor și a alegerilor lor.