Tu îmi îmbraci orizontul în negru,
imnuri de îngeri devin tânguiri,
zilele mele mai cer păsuiri,
sufletul, singur, rămâne integru.
Păsări hulpave întunecă cerul,
setea inundă și ultimul mal,
ochii din beznă sclipesc ireal,
viața își plânge, în jur, efemerul.
Trist, frământat într-un ultim balans,
corpul se zbate-n grimase de moarte
dezacordat și convins că-n devans
ziua de care știa că-i departe
i te-a adus cu o grijă aparte.
Mă-mbrățișezi pentru ultimul dans.
Sensul versurilor
Piesa descrie apropierea morții și acceptarea inevitabilului final. Vorbitorul se confruntă cu întunericul și suferința, simțind cum viața se stinge treptat, culminând cu acceptarea morții ca pe un ultim dans.