Stefan Augustin Doinaş – Eu și Vechii Greci

Am refăcut din marmură, și-apoi
suflând, din carne, brațele lui Venus,
iar răsuflarea ei m-a răcorit;
la pas, am întrecut pe-un drum de țară
urnirea-acelei broaște ce-l ținea
pe-Achile-n lanțuri; în sfârșit, învins-am
pe Chiron în înțelepciune și
pe-Orfeu în lupta sunetelor pure.
Dar vai! n-am izbutit să dobândesc
convingerea de fier că toate-acestea
chiar sunt cu putință..
Eu și vechii greci
cu totul altfel ne trăim infernul.

Sensul versurilor

Poezia explorează eforturile creatorului de a atinge măreția mitologică, depășind figuri legendare în artă și înțelepciune. Cu toate acestea, se confruntă cu o îndoială profundă, incapabil să creadă pe deplin în propriile realizări, sugerând o alienare și o viziune diferită asupra suferinței existențiale comparativ cu vechii greci.

Lasă un comentariu