Lumina Divină,
ne-a învelit cu atât de multă Primăvară,
încât nu puteam crede că există Păcat.
Și astfel,
am căzut adânc,
în Lumea Deșertăciunilor,
născându-ne,
Inimile Suferințelor.
Ne-am trezit,
încercând să evadăm,
de propriile suflete,
rătăciți,
pe străzile Absurdului însămânțat,
în trupurile firave ale Cuvintelor,
în sângele cărora am început să ne trăim,
Moartea.
Până când,
am descoperit în ochii Iubirii,
Infinitul,
și am crezut că putem fi liberi,
de noi înșine,
fără să realizăm,
că de fapt,
ne-am sinucis,
încă dinainte de a ne naște.
Sensul versurilor
The song explores the idea of a pre-determined fate, suggesting that we are 'dead' even before we are born. It delves into themes of existentialism, love, suffering, and the search for freedom from the self, ultimately concluding with a sense of tragic inevitability.