Dan Botta – Prăpastia Din Marginea Mării
Ea era numai iubire,Iubire și dor era ea,Și sufletul nostru-n uimireIubindu-se, cât se iubea!Halucinați, ochii eiIubire și dor implorau,Halucinați ochii meiIubire-n iubire erau.Și-atât era ea pentru mineEu însumi, încât mă pierdeam,Și uitându-mă însumi pe mine,Însăși pe ea o uitam.Dar într-o zi o părere,O părere-albastră trecu,Și de patima unei himereSufletul meu o pierdu.Iar ea privind stelele … Citește mai mult